www.eConsulat.ro

Mihai Stroe a plecat de mulți ani din România, dar e cu gândul tot la acasă. Acasă este și echipa lui preferată de fotbal, Petrolul Ploiești, cea care l-a inspirat ca, la 1 Decembrie 2013, împreună cu alți suporteri petroliști să înființeze Asociația Diaspora Galben Albastră din afara României, prima de acest fel pentru suporterii români de peste hotare. Aici se întâlnesc la ,,un amical” români-petroliști din toate colțurile lumii, iar din cotizațiile pe care le strâng, Mihai și ceilalți pasionați ai sportului cu balonul rotund, susțin nu doar activitățile organizației, ci și nenumărate acțiuni caritabile pentru copii defavorizați din România.

De la fotbal la politică n-a fost cale lungă, iar notorietatea pe care și-a câștigat-o în Reus, orașul de 103 000 locuitori din regiunea Catalonia, unde locuiește de 15 ani, l-a ajutat pe Mihai să convingă mulți alți români să semneze pentru campaniile USR pentru Fără penali în funcții publice sau pentru alegerile prezidențiale. Apoi, când a văzut că autoritățile române refuză sau se eschivează să deschidă o secție de vot în oraș, și-a luat asupra lui să convingă nu doar oamenii să se înscrie pe votstrainatate.ro, dar și consulatul că votul nu este un moft, ci un drept al fiecărui cetățean român.

,,Nu e nevoie”

,,Eu am scris consulatului României despre nevoia acestei secții în Reus încă de dinainte de Europarlamentare, când statul român considerase că e suficient să deschidă doar patru secții în toată regiunea Catalonia, asta deși doar în provincia Tarragona, din care face parte și Reus, avem peste 14 000 de români cu drept de vot.”, povestește Mihai între două lecții cu băiatul lui.

,,Pentru noi, cei din Reus, nu se deschisese niciuna, cea mai apropiată fiind cea din orașul Tarragona. Cererea mea s-a bazat, însă, pe niște calcule care s-au adeverit până la virgulă în 26 mai. Eu am scris negru pe alb că, pornind de la condițiile de vot oferite la europarlamentare – adică scris CNP de mână, trei minute pentru fiecare votant – nu pot vota mai mult de 1400 de români în cele 14 ore din ziua votului. Adică un număr mai mic decât numărul de locuitori și din Tarragona, și din Reus. Și ca să vezi, la finalul zilei am avut 1388 de oameni pe liste în secția din Tarragona.

La început am crezut că înființarea unei secții de vot pentru comunitatea de români din Reus o să rămână o luptă cu morile de vânt. Un vis frumos, dar nu pentru acum. Am simțit că autoritățile române din regiune au căutat orice pretext pentru a nu înființa o secție și pentru noi, cei din Reus, asta deși comunitatea de aici este destul de mare, nemaivorbind de cei care locuiesc în împrejurimi. Schimburile de mailuri între mine și consul ajunseseră hilare la un moment dat. Ne repetam unul altuia aceleași lucruri, eu că trebuie, el că nu e nevoie.

Autoritățile române trebuie să înțeleagă că deschiderea de secții nu este un cadou pentru noi, cei din diaspora. Nu se poate să știi că există 2400 de români înregistrați în oraș, dar să spui că nu e nevoie de o secție, că oricum există câteva în orașul următor. Poate că nu costă o avere să mergi până în Tarragona, un oraș la 13 km distanță de Reus și reședința provinciei Tarragona, dar vorbim aici de principiu și de obligația pe care statul o are față de noi, măcar ca un mulțumesc pentru banii pe care îi trimitem în țară în fiecare an.

„Nu se poate; acum”

,,Și încă ceva. Atunci când vor, autoritățile române se pot mobiliza să deschidă o secție, un alt motiv pentru care m-am și zbătut atât pentru secția asta. De fiecare dată când a servit intereselor PSD, iată că a fost posibilă deschiderea unei secții în Reus. Așa a fost cazul, de exemplu, la referendumurile de demitere ale lui Băsescu, sau la așa-zisul referendum pentru familie al lui Dragnea din 2018. În rest, nu sunt bani, nu e loc, plouă prea tare etc.

Ce am încercat eu să le explic celor de la consulat a fost că și contextul s-a schimbat. Altfel se simte atmosfera între români în ultima vreme. Părerea mea este că cei de aici au văzut la ultimele alegeri locale din Spania că vocea – și mai ales votul – lor chiar contează. Primarul din Reus a fost ales cu voturile românilor de aici. În plus, observ că oamenii sunt mai informați, comunică între ei, iar indignarea față de ce se întâmplă acasă este la niște cote care ar trebui să îi pună pe gânduri pe cei care se țin încă strâns de scaunul puterii. Am văzut încă de la campania pentru Fără penali în funcții publice că oamenii nu mai au răbdare și așteaptă să taxeze punând ștampila. De asta am și văzut acest flux de votanți la prezidențiale.”

„Nu avem unde”

Următorul ,,nu se poate” a venit odată cu demararea discuțiilor pentru găsirea unei posibile săli pentru alegerile prezidențiale. Și de asta Mihai a găsit o cale a merge mai departe, mizând pe oamenii și resursele din comunitate.

,,Eu eram în recuperare după o operație dificilă, dar tot m-am deplasat 125 de kilometri cu trenul până la Barcelona, unde avea loc prima întâlnire a celor implicați în discuțiile pentru noi secții, special pentru a-i pune consulului în față calculele mele, cererea de inființare a unei secții de votare și semnăturile pe care le strânsesem de la oameni. Ajuns acolo am înțeles însă că trecusem de la ,,nu e nevoie” la ,,nu se poate” sau ,,nu avem unde”. Mai exact, la nu se poate găsi în localitate o sală disponibilă trei zile. Într-adevăr, la început a părut aproape imposibil să găsim o sală, care nu numai să fie disponibilă trei zile consecutive, dar să răspundă și cerințelor impuse de MAE.

Pentru ieșirea din acest impas vreau să îi mulțumesc dnei Doina Ponea de la Asociația Armonia din Reus. I-am spus că ăsta este un moment bun să facem ceva pentru românii din comunitate și, în baza faptului că dumneaei este foarte conectată la structurile primăriei – a fost chiar și pe lista de consilier a primarului, am reușit în cele din urmă să găsim un centru civic disponibil. Am avut la dispoziție o sală de 75mp, la un preț poate de trei-patru ori mai mic decât o sală de hotel din Tarragona, unde s-au organizat secții în mod normal. Aș mai vrea să îi mulțumesc și Valentinei Tomescu, colega mea din Barcelona, cea cu care colaborez foarte bine, în special în ceea ce privește promovarea activităților noastre și organizarea de evenimente pentru a strânge semnături.

Ultimul pas al demersului a fost găsirea de oameni pentru a face parte din comisie. La acest moment nu mai țineam legătura cu consulatul, dar eu am continuat cu promovarea mesajului că vom avea o secție și avem nevoie de oameni în comisia de nouă membri. Alianța USR-Plus și-a respectat angajamentele și și-a trimis membri săi, la care am reușit să găsim și voluntari pentru toate cele șase zile de vot. Din comisia din Reus au făcut parte opt persoane.

La finalul alegerilor prezidențiale am avut în Spania 143 de secții, față de cele 50 de la europarlamentare. La nou-înființata secție din Reus, au fost în cele două tururi 935, respectiv 1330 de persoane care s-au prezentat la urne, oameni care au văzut că <se poate>.”

Povestea deschiderii primei secții de votare din Milton Keynes, Marea Britanie, începe cu Laura, cea despre care cunoscuții și familia ei spun – mai în glumă, mai în serios – că e în stare să vândă gheață eschimoșilor. Campioană la strâns semnături și deținătoarea recordului de kilometri bătuți între comunitățile de români dintre Anglia și Franța, Laura Mandoc este genul de om care te molipsește cu energia și optimismul ei. ,,Trebuie doar să vrei și deja ai făcut jumătate din drumul către ce ți-ai propus”, povestește aceasta pe fugă, înainte de o nouă deplasare. Acesta a fost de altfel și motto-ul ei atunci când și-a propus, alături de câțiva prieteni, să înființeze prima și singura secție din Milton Keynes, orășelul în care locuiește de câțiva ani împreună cu soțul său. 

Cine sunt românii din Milton Keynes

Sunt puțini cei care au auzit de Milton Keynes, orășelul cu un sfert de milion de locuitori, situat la aproximativ 80 km nord-vest de Londra. Chiar și britanicii tind să se refere la acesta ca la un fel de nicăieri, asta deși în anii 1960, când a fost demarată construcția clădirilor futuriste care l-au făcut, cel puțin temporar, un mecca ai pasionaților de arhitectură, se prefigura a fi o metropolă efervescentă. Chiar dacă acesta lucru nu s-a întâmplat nici până azi, Milton Keynes a reușit totuși să se transforme într-un magnet pentru unele dintre cele mai mai mari companii multinaționale din lume. Aici se regăsesc sediile unor firme precum: Amazon, DHL, River Island, John Lewis etc. Așa au și ajuns mulți români să locuiască și să muncească acolo.

,,Nimeni nu știe exact câți români se află în Milton Keynes, dar este cert că sunt din ce în ce mai mulți. Doar pe grupurile de pe Facebook am numărat undeva spre 15 000”, povestește Laura. „Dacă în 2014, când m-am mutat eu, nu prea auzeam limba română pe stradă, acum nu poți ieși nici până la cel mai apropiat magazin fără să te saluți cu vreo familie de la noi. Sunt foarte mulți tineri veniți să muncească la multele depozite deschise aici în ultima vreme. Aceștia se mută aici cu toată familia, inclusiv cu părinții lor, apoi își aduc și prietenii să lucreze.” 

Promisiunea de la europarlamentare

,,Eu am zis încă din seara în care se încheiau alegerile europarlamentare din mai că am să deschid o secție chiar în Milton Keynes. Oamenii mi-au urat atunci succes cu juma’ de gură și un strop de neîncredere. Mie însă îmi era clar că e nevoie de încă o secție. Mersesem atunci să votez în Northampton și tot vedeam oameni pe care îi știam de acasă. Fuseseră deschise doar două secții pentru românii din zonă, în Northampton și în Luton, iar acestea nu mai făceau față. Oamenii veneau în valuri să voteze, dar era evident că nu mai aveau cum, deși făcuseră un efort, chiar și financiar, să vină. Chiar și soțul meu făcuse drumuri cu mașina peste zi, ca să îi ajute pe cei care voiau să vină dar nu aveau mijloacele pentru a o face. Tot ce am putut eu să fac a fost să cumpăr biscuiți, sandwichuri și sucuri pentru cei din secție. Am rămas apoi să stau de vorbă cu oamenii care stăteau la coadă.”

Procesul deschiderii unei secții de votare în Milton Keynes a luat-o prin surprindere pe Laura, care nu se aștepta ca totul să meargă ușor și rapid. A fost și asta o reconfirmare a faptului că se poate, voință să fie numai. ,,Și ceva mai multă informare”, spune tot ea, fiindcă este surprinzător câți români nu știu când, unde și pentru ce au loc alegeri. 

,,Nu mă așteptam să fie atât de ușor să deschidem o secție nouă în oraș. Într-o seară după europarlamentare m-am întâlnit cu câțiva oameni cu care urma să demarăm acțiunea, între care și prietenii mei buni, Carmen și Andrei, și am făcut un plan. Am fost pentru început prin oraș să căutăm săli și am vizionat câte trei-patru pe zi. Consiliul local nu ne-a putut ajuta, dar chiar lângă acesta am găsit biblioteca, un spațiu ideal pentru organizarea de alegeri. După ce inițial ne-au refuzat – cumva din teama de a găzdui atât de mulți oameni deodată – într-un final au fost de acord și ne-au făcut o ofertă. Cu aceasta ne-am adresat ambasadei României, care a aprobat și locația, și suma. Pasul următor a fost găsirea unui președinte de secție. Eu, ca membru USR, nu puteam fi, dar și de această dată, m-a salvat prietena mea, Carmen, care nu e membru în niciun partid. Asta după ce, în timpul campaniei pentru strângerea de semnături, tot ea m-a ajutat cu mașina, după ce mie mi s-a furat bicicleta.”

„Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook”

În primul tur al alegerilor prezidențiale din 9-11 noiembrie, în Milton Keynes au votat peste 3000 de români, ceea ce a plasat secția pe locul opt la nivel de diaspora, o adevărată performanță pentru o localitate despre care nu se știu multe. Laura și-ar fi dorit și mai mulți, dar e bucuroasă că aceștia au putut vota acasă, fără a mai face o deplasare costisitoare în Londra, Luton sau Northampton. 

,,Fără această secție în Milton Keynes, am fi avut cu siguranță parte de aglomerație în celelalte secții, nemaivorbind de disconfortul familiilor de aici. S-a votat rapid, civilizat și cu entuziasm. Am făcut poze cu cei care au fost al 1000-lea, apoi al 2000-lea și al 3000-lea alegător, pe care le-am postat apoi pe Facebook, mai ales pe grupurile de români. Asta a făcut să vină și mai mulți oameni la vot. O prietenă m-a sunat chiar să-mi spună că a sărit din pat după ce a văzut pe net cum merg lucrurile la secție și a venit apoi să voteze. E vorba de energia care se creează în astfel de situații. Oamenii se inspiră unii de la alții, se îndeamnă, se mobilizează. E un lucru tare frumos de observat, mai ales în comunitățile de români, care din păcate nu au încă exercițiul lucrului în echipă și nici un simț al comunității. 

Ne mai confruntăm și cu lipsa de informație. De aceea, am continuat și după încheierea primul tur să pun afișe și să distribui afișe peste tot, de la stații de autobuz, la depozite și magazine românești. Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook.” 

„Vă mulțumesc, doamnă, că v-ați ținut de promisiune”

Posibilitatea participării la vot în condiții normale, fără cozi, violențe și umilințe, i-a emoționat pe mulți, iar reacțiile au pe cât de emoționante, pe atât de mobilizatoare, în on-line, dar și pe viu.

,,Cred că am realizat cu adevărat impactul deschiderii unei secții în Milton Keyes de abia către finalul primului scrutin pentru prezidențiale, când am ieșit pentru câteva momente din secție pentru o gură de aer. Atunci a venit la mine un domn în vârstă care m-a luat în brațe și apoi mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Inițial nu am priceput ce se întâmplă, dar tot el a continuat, spunându-mi că e foarte fericit că m-am ținut de promisiunea făcută imediat după europarlamentare, și chiar am deschis o secție în localitate. Recunosc că mi-a luat ceva să îmi amintesc momentul – am vorbit cu sute, poate cu mii de oameni, imediat după închiderea urnelor – dar tare m-am emoționat să văd bucuria omului. Am primit cu smerenie vorbele lui și le păstrez pentru ceea ce vreau să fac în viitor. Oamenii trebuie să vadă că e cineva care e de partea lor, că sunt ascultați și ajutați. Bucuria asta mă ajută să trec și peste amenințările pe care le-am primit, din păcate, în perioadele în care strângeam semnături. 

După vot urmează o nouă etapă și e timpul unei noi abordări în comunitățile de români. E minunat că am putut deschide secții noi și că am găsit atât de mulți voluntari, dar românii au nevoie de noi și în afara alegerilor. Ne-au tot dat semnături, ne-au dat și voturi, poate reușim să le redăm sentimentul de comunitate. Trebuie să trecem peste îndârjirea cu care ne evităm odată ajunși peste hotare și să reînvățăm să avem încredere unii în alții. Eu cred că acest lucru poate fi realizat mai ales prin implicarea oamenilor în diverse acțiuni, cum ar fi cele caritabile, dar nu numai. Am văzut acum că putem să colaborăm pentru a ne exercita drepturile cetățenești, dar hai să facem și următorul pas, ca să nu întâlnim doar când trebuie să punem ștampila.”