Povestea deschiderii primei secții de votare din Milton Keynes, Marea Britanie, începe cu Laura, cea despre care cunoscuții și familia ei spun – mai în glumă, mai în serios – că e în stare să vândă gheață eschimoșilor. Campioană la strâns semnături și deținătoarea recordului de kilometri bătuți între comunitățile de români dintre Anglia și Franța, Laura Mandoc este genul de om care te molipsește cu energia și optimismul ei. ,,Trebuie doar să vrei și deja ai făcut jumătate din drumul către ce ți-ai propus”, povestește aceasta pe fugă, înainte de o nouă deplasare. Acesta a fost de altfel și motto-ul ei atunci când și-a propus, alături de câțiva prieteni, să înființeze prima și singura secție din Milton Keynes, orășelul în care locuiește de câțiva ani împreună cu soțul său. 

Cine sunt românii din Milton Keynes

Sunt puțini cei care au auzit de Milton Keynes, orășelul cu un sfert de milion de locuitori, situat la aproximativ 80 km nord-vest de Londra. Chiar și britanicii tind să se refere la acesta ca la un fel de nicăieri, asta deși în anii 1960, când a fost demarată construcția clădirilor futuriste care l-au făcut, cel puțin temporar, un mecca ai pasionaților de arhitectură, se prefigura a fi o metropolă efervescentă. Chiar dacă acesta lucru nu s-a întâmplat nici până azi, Milton Keynes a reușit totuși să se transforme într-un magnet pentru unele dintre cele mai mai mari companii multinaționale din lume. Aici se regăsesc sediile unor firme precum: Amazon, DHL, River Island, John Lewis etc. Așa au și ajuns mulți români să locuiască și să muncească acolo.

,,Nimeni nu știe exact câți români se află în Milton Keynes, dar este cert că sunt din ce în ce mai mulți. Doar pe grupurile de pe Facebook am numărat undeva spre 15 000”, povestește Laura. „Dacă în 2014, când m-am mutat eu, nu prea auzeam limba română pe stradă, acum nu poți ieși nici până la cel mai apropiat magazin fără să te saluți cu vreo familie de la noi. Sunt foarte mulți tineri veniți să muncească la multele depozite deschise aici în ultima vreme. Aceștia se mută aici cu toată familia, inclusiv cu părinții lor, apoi își aduc și prietenii să lucreze.” 

Promisiunea de la europarlamentare

,,Eu am zis încă din seara în care se încheiau alegerile europarlamentare din mai că am să deschid o secție chiar în Milton Keynes. Oamenii mi-au urat atunci succes cu juma’ de gură și un strop de neîncredere. Mie însă îmi era clar că e nevoie de încă o secție. Mersesem atunci să votez în Northampton și tot vedeam oameni pe care îi știam de acasă. Fuseseră deschise doar două secții pentru românii din zonă, în Northampton și în Luton, iar acestea nu mai făceau față. Oamenii veneau în valuri să voteze, dar era evident că nu mai aveau cum, deși făcuseră un efort, chiar și financiar, să vină. Chiar și soțul meu făcuse drumuri cu mașina peste zi, ca să îi ajute pe cei care voiau să vină dar nu aveau mijloacele pentru a o face. Tot ce am putut eu să fac a fost să cumpăr biscuiți, sandwichuri și sucuri pentru cei din secție. Am rămas apoi să stau de vorbă cu oamenii care stăteau la coadă.”

Procesul deschiderii unei secții de votare în Milton Keynes a luat-o prin surprindere pe Laura, care nu se aștepta ca totul să meargă ușor și rapid. A fost și asta o reconfirmare a faptului că se poate, voință să fie numai. ,,Și ceva mai multă informare”, spune tot ea, fiindcă este surprinzător câți români nu știu când, unde și pentru ce au loc alegeri. 

,,Nu mă așteptam să fie atât de ușor să deschidem o secție nouă în oraș. Într-o seară după europarlamentare m-am întâlnit cu câțiva oameni cu care urma să demarăm acțiunea, între care și prietenii mei buni, Carmen și Andrei, și am făcut un plan. Am fost pentru început prin oraș să căutăm săli și am vizionat câte trei-patru pe zi. Consiliul local nu ne-a putut ajuta, dar chiar lângă acesta am găsit biblioteca, un spațiu ideal pentru organizarea de alegeri. După ce inițial ne-au refuzat – cumva din teama de a găzdui atât de mulți oameni deodată – într-un final au fost de acord și ne-au făcut o ofertă. Cu aceasta ne-am adresat ambasadei României, care a aprobat și locația, și suma. Pasul următor a fost găsirea unui președinte de secție. Eu, ca membru USR, nu puteam fi, dar și de această dată, m-a salvat prietena mea, Carmen, care nu e membru în niciun partid. Asta după ce, în timpul campaniei pentru strângerea de semnături, tot ea m-a ajutat cu mașina, după ce mie mi s-a furat bicicleta.”

„Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook”

În primul tur al alegerilor prezidențiale din 9-11 noiembrie, în Milton Keynes au votat peste 3000 de români, ceea ce a plasat secția pe locul opt la nivel de diaspora, o adevărată performanță pentru o localitate despre care nu se știu multe. Laura și-ar fi dorit și mai mulți, dar e bucuroasă că aceștia au putut vota acasă, fără a mai face o deplasare costisitoare în Londra, Luton sau Northampton. 

,,Fără această secție în Milton Keynes, am fi avut cu siguranță parte de aglomerație în celelalte secții, nemaivorbind de disconfortul familiilor de aici. S-a votat rapid, civilizat și cu entuziasm. Am făcut poze cu cei care au fost al 1000-lea, apoi al 2000-lea și al 3000-lea alegător, pe care le-am postat apoi pe Facebook, mai ales pe grupurile de români. Asta a făcut să vină și mai mulți oameni la vot. O prietenă m-a sunat chiar să-mi spună că a sărit din pat după ce a văzut pe net cum merg lucrurile la secție și a venit apoi să voteze. E vorba de energia care se creează în astfel de situații. Oamenii se inspiră unii de la alții, se îndeamnă, se mobilizează. E un lucru tare frumos de observat, mai ales în comunitățile de români, care din păcate nu au încă exercițiul lucrului în echipă și nici un simț al comunității. 

Ne mai confruntăm și cu lipsa de informație. De aceea, am continuat și după încheierea primul tur să pun afișe și să distribui afișe peste tot, de la stații de autobuz, la depozite și magazine românești. Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook.” 

„Vă mulțumesc, doamnă, că v-ați ținut de promisiune”

Posibilitatea participării la vot în condiții normale, fără cozi, violențe și umilințe, i-a emoționat pe mulți, iar reacțiile au pe cât de emoționante, pe atât de mobilizatoare, în on-line, dar și pe viu.

,,Cred că am realizat cu adevărat impactul deschiderii unei secții în Milton Keyes de abia către finalul primului scrutin pentru prezidențiale, când am ieșit pentru câteva momente din secție pentru o gură de aer. Atunci a venit la mine un domn în vârstă care m-a luat în brațe și apoi mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Inițial nu am priceput ce se întâmplă, dar tot el a continuat, spunându-mi că e foarte fericit că m-am ținut de promisiunea făcută imediat după europarlamentare, și chiar am deschis o secție în localitate. Recunosc că mi-a luat ceva să îmi amintesc momentul – am vorbit cu sute, poate cu mii de oameni, imediat după închiderea urnelor – dar tare m-am emoționat să văd bucuria omului. Am primit cu smerenie vorbele lui și le păstrez pentru ceea ce vreau să fac în viitor. Oamenii trebuie să vadă că e cineva care e de partea lor, că sunt ascultați și ajutați. Bucuria asta mă ajută să trec și peste amenințările pe care le-am primit, din păcate, în perioadele în care strângeam semnături. 

După vot urmează o nouă etapă și e timpul unei noi abordări în comunitățile de români. E minunat că am putut deschide secții noi și că am găsit atât de mulți voluntari, dar românii au nevoie de noi și în afara alegerilor. Ne-au tot dat semnături, ne-au dat și voturi, poate reușim să le redăm sentimentul de comunitate. Trebuie să trecem peste îndârjirea cu care ne evităm odată ajunși peste hotare și să reînvățăm să avem încredere unii în alții. Eu cred că acest lucru poate fi realizat mai ales prin implicarea oamenilor în diverse acțiuni, cum ar fi cele caritabile, dar nu numai. Am văzut acum că putem să colaborăm pentru a ne exercita drepturile cetățenești, dar hai să facem și următorul pas, ca să nu întâlnim doar când trebuie să punem ștampila.”