Exploatarea lucrătorilor, pe agenda publică odată cu criza sanitară de covid-19

În Olanda, subiectul lucrătorilor sezonieri și al condițiilor în care muncesc aceștia, inclusiv pe timp de pandemie, este unul din ce în ce mai mediatizat la nivel local și național, săptămânal apărând articole sau investigații despre situații de exploatare, violență sau îmbolnăviri cu Covid-19 din cauza nerespectării regulilor de igienă și distanțare la locul de muncă. În contrast cu alți ani, se vorbește pe larg și din ce în ce mai deschis despre neregulile de pe piața muncii, nereguli aflate în contradicție cu dorința autorităților și companiilor olandeze de a atrage forță de muncă din Centrul și Estul Europei. În paralel cu ce aflăm pe canale oficiale, pe multele grupuri de români, polonezi sau bulgari de pe social media, lucrători din diverse regiuni și sectoare se plâng de locuințe insalubre, bani promiși care nu ajung niciodată în conturile lor și amenințări, dacă nu chiar bătăi, din partea angajatorilor și intermediarilor (uitzendbureaus). 

Crearea Comisiei Roemer pentru investigarea neregulilor de pe piața muncii

Neregulile semnalate de către presă, precum și de către primării și organizațiile care sprijină lucrătorii străini (dar și domestici) nu au rămas însă fără ecou, iar Olanda se pregătește de schimbări semnificative în ceea ce privește sectoarele unde lucrează mulți români sau alți europeni din est și sud. Pentru a găsi soluții la dezechilibrele de pe piața muncii, guvernul olandez a creat Aanjaagteam, un task force condus de Emile Roemer, un politician cu experiență în negocieri trans-partinice și fost lider al Partidului Socialist (PS). Sarcina acestui grup de lucru a fost realizarea unui studiu amplu asupra situației lucrătorilor străini și să formuleze recomandări pentru guvernul condus de prim-ministrul Mark Rutte (VVD + D66 + CDA + CU). Aceste recomandări au fost făcute sub forma a două rapoarte, unul publicat în iunie, cu accent pe măsuri care pot fi luate pe termen scurt, în special în contextul crizei sanitare, și un al doilea axat pe măsuri structurale și pe termen lung, publicat la finalul lunii octombrie. Măsurile structurale urmează au fost dezbătute de parlamentul olandez (Tweede Kamer) pe 3 februarie 2021, după mai multe amânări. Totodată, trebuie menționat că ministrul pentru Afaceri Sociale și Muncă a anunțat că guvernul (între timp demisionar în urma unui amplu scandal legat de alocațiile pentru copii) nu va face schimbări înainte de alegerile parlamentare din martie anul acesta.

Scopul acestui material este prezentarea pe scurt a măsurilor propuse de echipa lui Emile Roemer pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru și trai ale lucrătorilor străini din Olanda, măsuri care se găsesc în cel de-al doilea raport, intitulat Geen Tweedehands Burgers (Fără cetățeni de mâna a doua).

Câți lucrătorii sezonieri sunt în Olanda și câți vin din România 

O problemă importantă cu care s-a confruntat echipa condusă de Roemer a fost lipsa unor date credibile despre numărul real al lucrătorilor migranți din Olanda, o consecință a faptului că legislația olandeză nu obligă înregistrarea la primărie a celor care vin pentru mai puțin de patru luni, iar multe agenții intermediare chiar descurajează procesul.

Potrivit datelor oficiale, în Olanda se găsesc în jur de 532 000 de lucrători migranți, din care se estimează că 327 000 doar din țările din fostul bloc comunist. Organizațiile care lucrează cu migranți spun, însă, că numărul ar fi cu mult mai mare, iar fluxul de oameni de la un an la altul este greu de estimat sau controlat.

Despre comunitatea de români știm că CBC, adică Institutul olandez de statistică, are în evidență undeva peste 100 000 de persoane care primesc un venit pe teritoriul Olandei, deși înregistrați oficial la primărie sunt doar 36 000.  

Principalele recomandări ale raportului realizat de Aanjaagteam (și care vor fi dezbăture de parlamentul olandez pe 16 decembrie)

1. Un mai bun control asupra intermediarilor (uitzendsector)

Pe scurt, guvernul olandez recunoaște că problema principală în sectoarele în care lucrează mulți sezonieri o reprezintă cei aprox 14 000 de intermediari (uitzendsector) și vrea ca oricine acționează ca intermediar să fie obligat să dețină o licență prin care autoritățile pot impune criterii mai stricte de gestionare a forței de muncă. Firmele care aleg să lucreze cu intermediari care nu dețin această licență vor fi pasibile de amendă, iar intermediarii prinși fără certificat nu vor mai avea voie să deschidă o nouă firmă de intermediere.

2. Documentarea tuturor lucrătorilor pentru a avea o mai bună imagine de ansamblu asupra pieței de muncă

Având în vedere că foarte mulți lucrători nu se înregistrează la primării (gemeente) odată sosiți în Olanda, Aanjaagteam propune ca angajatorii să fie cei care se asigură că angajații lor se vor înscrie în registrele olandeze chiar înainte de a începe munca. La fel vor trebui să se asigure că lucrătorii se dezînregistrează când părăsesc Olanda definitiv.

Noii lucrători trebuie să se înregistreze la unul dintre cele 19 puncte de servicii existente din baza de date de evidență a nerezidenților (punctele RNI). Guvernul ar trebui să folosească acest prim moment de contact pentru a-i informa cu privire la locuințe, asistență medicală și alte subiecte relevante. Acest lucru le va îmbunătăți poziția în Olanda. Taskforce-ul vede, de asemenea, posibilitatea de a instala un „punct de serviciu mobil NRRD” pentru lucrătorii sezonieri și recomandă mai multe opțiuni digitale, cum ar fi accesul la aplicația DigiD.

Se presupune că inventarierea lucrătorilor din Olanda va ajuta, de asemenea, și la o alocarea mai eficientă a fondurilor pentru primăriile unde se găsește un număr semnificativ de sezonieri. 

3. Locuințe mai multe și mai bune pentru lucrători

Problema locuințelor rămâne una spinoasă pe întreg teritoriul Olandei, nu doar pentru lucrători, ci și pentru populația olandeză, presa semnalând frecvent lipsa de spațiu locuibil în raport cu cererea din ce în ce mai mare.  Cu toate acestea, Aanjaagteam recomandă ca, în 2021, construirea de locuințe pentru sezonieri să fie luată în calcul ca parte din programul național de construcție de noi locuințe, iar primăriile să fie sprijinite de către guvern pentru a găsi spații adecvate.

Ca și pentru uitzendbureau, se propune introducerea unui permis de funcționare (verhuurdersvergunning) cu care să fie controlată mai ușor calitatea cazărilor oferite muncitorilor și să fie evitate situațiile în care lucrătorii sunt înghesuiți în spații mici sau cazați în spații nepotrivire pentru locuit.

În ceea ce privește normele care ar trebui urmate, se recomandă incorporarea cerințelor deja formulate de  AFK (Agrarisch Keurmerk Flexwonen) sau SNF (Stichting Normering Flexwonen. Fiecare lucrător ar trebui să aibă propria sa cameră, iar aceasta să aibă minimum 15m pătrați. 

Legat de relația de dependență dintre angajator și angajat, comisia Roemer propune separarea contractului de muncă de cel de cazare și introducerea unei clauze prin care chiriașul să primească un aviz de o lună pentru eliberarea cazării. Astfel se vor evita cazurile, din păcate frecvente, de lucrători aruncați în stradă, inclusiv pe timp de pandemie.

4. Sănătate și acces la sistemul medical

Aanjaagteam recomandă guvernului să prelungească perioada de acces la asistența medicală și după rezilierea contractului de muncă (și, cu aceasta, la asigurarea de sănătate), pentru o perioadă de maximum 30 de zile. În plus, migranții ar trebui să aibă acces la un mediu digital și personal al asigurării de sănătate, pentru care au nevoie de aplicația DigiD. Asigurătorii de sănătate ar trebui să furnizeze mai multe informații în alte limbi decât olandeză. De asemenea, aceștia ar trebui să acorde atenție numărului de migranți dintr-o regiune și să își adapteze serviciile la acest lucru, pentru a asigura îngrijirea adecvată adecvată.

5. Inspecții și verificări

O ultimă recomandare a raportului lui Romer se referă la întărirea cooperării dintre instituțiile care veghează ca regulile de pe piața muncii sunt respectate, iar pentru acest lucru este nevoie de o bază legală solidă, în special în ceea ce privește schimbul de date. 

De asemenea, ar trebui să existe un raport anual cu privire la rezultatele acestui plan de aplicare. În anumite cazuri, lucrătorii migranți nu primesc salariile la care au dreptul. Pentru a aborda această problemă, Taskforce recomandă crearea unei prezumții legale conform cărora o companie este considerată accesorie la plata insuficientă. Prezumția va presupune că lucrătorii au avut un contract de 6 luni (și, prin urmare, va primi plata timp de 6 luni). Acesta este un instrument suplimentar pentru a combate plata sub nivelulimpus de lege sau prin contractele colective (în plus față de art. 23 din WAV).

Pentru a contracara abuzurile transfrontaliere, grupul de lucru recomandă crearea unei echipe speciale multidisciplinare în Inspectoratul SZW, care va aborda cazurile transfrontaliere și care va putea face schimb de date cu autoritățile de aplicare a legii din aceste țări vecine.

Echipa USR Olanda

4