Lichtbildausweis für EWR Bürger –  documentul de identitate cu poză pentru cetățenii UE care au o perioada de ședere mai mică de 5 ani în Austria

Lichtbildausweis für EWR Bürger – documentul de identitate cu poză pentru cetățenii UE care au o perioada de ședere mai mică de 5 ani în Austria

Cetățenii UE care dețin un “certificat de înregistrare” (Anmeldebescheinigung) pot solicita un Document de Identitate cu poză, de dimensiunea unui card de credit. Documentul de Identitate cu poză (Lichtbildausweis für EWR Bürger) este valabil timp de cinci ani și servește ca document de identitate doar pe teritoriul Austriei.

Când se poate aplica pentru Documentul de Identitate cu poză (Lichtbildausweis für EWR Bürger) în Austria?

Puteți aplica oricând pe parcursul șederii în Austria, însă recomandarea noastră este ca acest document să fie făcut în primul an de ședere sau după obținerea certificatului de înregistrare (Anmeldebescheinigung)

Care sunt documente și cerințele necesare?

  • Documentul de Identitate Românesc sau Pașaport;
  • Fotografie Biometrică (dimensiune: 35 x 45 mm până la 40 x 50 mm) – Se poate obține la orice magazin care se ocupă de fotografii. Este indicat să menționați faptul că doriți acest document pentru Lichtbildausweis für EWR Bürger;
  • Certificatul de înregistrare (Anmeldebescheinigung);
  • Opțional, dar recomandat: Meldeschein, ultimul fluturaș de salariu.

Care sunt etapele acestui proces?

  • Completarea formularului pentru solicitarea Documentul de Identitate cu poză (Lichtbildausweis für EWR Bürger), pe care îl găsiți aici: Lichtbildausweis für EWR-Bürger;
  • Completarea unui dosar cu actele menționate mai sus, în original și copie, însoțit de formularul completat;
  • Efectuarea unei programări la una din instituțiile de mai jos.

Care sunt instituțiile unde puteți aplica pentru obținerea Lichtbildausweis für EWR Bürger ?

În funcție de regiune sau oraș, procesul de aplicare pentru Documentul de Identitate cu poză se face la următoarele instituții:

  • La sediul Autorității Administrative a districtului aferent – Bezirkshauptmannschaft;
  • În anumite orașe: La sediul Magistraturii – Magistrat;
  • În Viena: MA 35, Unitatea „SEE” – die MA 35, Referat “EWR”.

Dacă documentația este completă și sunt îndeplinite toate criteriile, personalul instituției aferente vă va îndruma spre achitarea taxei federale de 76 euro (taxa poate varia de la Land la Land);

Când documentul va fi gata, o să fiți contactat pentru a îl ridica personal de la instituția la care ați aplicat.

Pentru mai multe detalii și informații, puteți accesa următoarele pagini:

Expresii utile:

Română: Bună ziua, aș dori să aplic pentru Documentul de Identitate cu poză. Îmi puteți spune vă rog, când mă pot prezenta la biroul dumneavoastră?

Germană: Hallo, ich möchte den Lichtbildausweis beantragen. Können Sie mir bitte sagen, wann ich in Ihrem Büro erscheinen kann?

Română: Buna ziua. Am o programare pentru solicitarea unui Document de Identitate cu poză. Am toate documentele pregătite, original și copie, inclusiv poza biometrică. 

Germană: Hallo. Ich habe einen Termin, um einen Lichtbildausweis anzufordern. Ich habe alle Dokumente bereit, Original und Kopie, einschließlich des biometrischen Bildes.

1
Obținerea certificatului de înregistrare în Austria – Anmeldebescheinig

Obținerea certificatului de înregistrare în Austria – Anmeldebescheinig

Cetățenii Uniunii Europene care au dreptul de a sta în Austria mai mult de trei luni, în concordanță cu legile UE, trebuie să raporteze autorităților și să aplice pentru certificatul de înregistrare (Anmeldebescheinigung), pentru a dovedi printr-un document oficial rezidența într-o altă țară din UE.

Când se poate aplica pentru certificatul de înregistrare (Anmeldebescheinigung) în Austria?

Cetățenii UE au dreptul de a sta în Austria mai mult de trei luni, dacă:

  • Sunt angajați independent / angajați în Austria, sau
  • Dispun de mijloace suficiente de subzistență și dețin asigurare de sănătate pentru ei și membrii familiei lor, astfel încât să nu fie nevoiți să utilizeze beneficiile sociale ale statului austriac sau indemnizația de compensare pe durata șederii lor, sau
  • Principalul scop al șederii lor este finalizarea unui stagiu de ucenicie, inclusiv formarea profesională la o școală publică sau o școală privată recunoscută legal sau o instituție de învățământ.

Șederea îndelungată trebuie să fie raportată autorităților competente în termen de patru luni de la intrarea în Austria. 

Care sunt documente și cerințele necesare?

  • Carte de Identitate sau Pașaport;
  • E-Card – cardul de sănătate;
  • Dovada faptului că persoana este angajată (Contract de muncă însoțit de ultimul fluturaș de salariu) / contract de prestări servicii / dovada activității independente – extras de la registrul comerțului și numărul fiscal, după caz;
  • Dovada mijloacelor suficiente de subzistență (de exemplu, credit bancar, pensie) și acoperire completă a asigurărilor de sănătate;
  • Dovada admiterii într-o școală sau instituție de învățământ, acoperire completă a asigurărilor de sănătate, precum și o declarație sau alte dovezi privind mijloacele de subzistență (de exemplu, pentru școlari sau elevi: confirmarea admiterii la școală sau certificat matricol).

Care sunt etapele acestui proces?

  • Completarea formularului pentru solicitarea certificatului de înregistrare (Anmeldebescheinigung), pe care îl găsiți aici: Anmeldebescheinigung Formular;
  • Stabilirea unei programări la una din instituțiile de mai jos;
  • Completarea unui dosar cu actele menționate mai sus, în original și copie, însoțit de formularul pentru solicitarea certificatului de înregistrare;

Care sunt instituțiile unde se poate face înregistrarea?

În funcție de regiune sau oraș, procesul de aplicare pentru certificatul de înregistrare (Anmeldebescheinigung) se va face în următoarele locuri:

  • La sediul Autorității Administrative a districtului aferent – Bezirkshauptmannschaft;
  • În anumite orașe: La sediul Magistraturii – Magistrat;
  • În Viena: MA 35, Unitatea “SEE” – die MA 35, Referat “EWR.

Dacă documentația este completă și sunt îndeplinite toate criteriile, personalul instituției aferente vă va îndruma spre achitarea taxei federale de 15 euro (taxa poate avea altă valoare, în funcție de regiune), iar în cele mai multe situații, certificatul de înregistrare (Anmeldebescheinigung) se va elibera pe loc.

Pentru mai multe detalii și informații, puteți accesa următoarele pagini:

Expresii utile:

Română: Bună ziua, doresc să declar că voi rămâne pe teritoriul Austriei pentru o perioada mai mare de trei luni. Am un loc de muncă permanent și vreau să aplic pentru un certificat de înregistrare. Vă rog să mă ajutați cu stabilirea unei întâlniri la instituția aferentă.

Germană: Hallo, ich möchte erklären, dass ich länger als drei Monate in Österreich bleiben werde. Ich habe eine feste Anstellung und möchte eine Anmeldebescheinigung beantragen. Bitte helfen Sie mir bei der Einrichtung eines Treffens an der jeweiligen Institution.

Română: Am toate documentele pregătite: format original și copie. În prezent sunt angajat la ”ABC GmbH”. 

Germană: Ich habe alle Dokumente bereit: Originalformat und Kopie. Ich bin derzeit bei der ”ABC GmbH” beschäftigt.

5
Esențiali, dar ai nimănui? – Propunerile USR Diaspora pentru protejarea lucrătorilor români sezonieri pe timpul COVID-19 (dar și după)

Esențiali, dar ai nimănui? – Propunerile USR Diaspora pentru protejarea lucrătorilor români sezonieri pe timpul COVID-19 (dar și după)

Cu siguranță că mulți dintre noi am văzut zilele acestea reportajele care surprind miile de români care se înghesuie – la propriu cât și al figurat – să zboare către țări din vest, unde sunt așteptați să efectueze munci definite acum ca esențiale, în special în agricultură. Avioane încărcate cu români pleacă în fiecare zi către Germania, Marea Britanie sau Austria, țări care sunt preocupate de relansarea economiei și cu care autoritățile române au încheiat acorduri pentru trimiterea forței de muncă necesare. Există, de asemenea, solicitări și din partea altor state.

Când vine vorba de drepturi însă, „esențialii” nu se bucura nici măcar de cele de bază uneori. Actuală criză COVID-19 nu a făcut altceva decât să scoată de sub preș neregulile măturate (uneori) cu bunăștiința autorităților din vest, precum și a celor de la București. Nu sunt puține mesajele pe care le primim zilnic de la oameni care au plecat cu bună credință la muncă în străinătate, dar au dat peste condiții mizere, salarii plătite cu întârziere – sau chiar deloc uneori – și contracte care pe unii dintre ei i-au lăsat la propriu în stradă, exact atunci când aveau cel mai tare nevoie de a se adăposti de pandemie.

Cu toate acestea, românii încă pleacă și, cel mai probabil, o să mai plece. Întrebarea este – ce putem face pentru ca acești oameni să fie protejați, pe timp de criză sanitară dar și în afara ei?

Propunerile noastre către autoritățile române și europene

Criza a adus și un lucru bun: i-a forțat pe mulți să recunoască faptul că acești lucrători există și că, fără ei, întregi sectoare economice din vest nu pot funcționa. Acest lucru era necesar, dar nu este și suficient.

Este evident că nu le putem cere europenilor să facă ceva fără a cere același lucru și statului român. Este și de datoria guvernului de la București să se asigure că zecile – dacă nu sutele – de mii de români care pleacă ca lucrători sezonieri sunt protejați, mai ales în contextul acestei crize sanitare fără precedent.

Prin urmare, USR Diaspora face un apel la autoritățile române pentru mai multă fermitate în negocierile cu celelalte state și propune o serie de soluții pentru îmbunătățirea condițiilor migrației agricole sezoniere, cu scopul de a se asigura atât sănătatea muncitorilor, cat și respectarea drepturilor lor.

1. Stabilirea unui standard de contractare și muncă, asumat de către angajatori, care să conțină reguli clare și stabile, cum ar fi: durată minimă a contractului (3 luni); normă de muncă realistă & timp de repaus; venit minim garantat, care nu include celelalte cheltuieli; condiții de protecție sănătate și securitate în muncă; asigurarea transportului organizat până și de la locul de muncă din țara de origine și pe perioada desfășurării activității sezoniere, în condiții care să prevină răspândirea COVID 19; cazare în condiții care să prevină răspândirea COVID 19; hrană, asistență medicală în caz de îmbolnăvire sau accident de munca. Standardul trebuie sa cuprindă și faptul că autoritățile din statul respectiv verifica periodic la fața locului îndeplinirea acestor norme, eliberând un certificat care va fi trimis autorităților române.

2. În baza implementării standardului și a documentelor lor, se poate crea o listă de angajatori străini sezonieri garantați, listă ce va fi publicată de către toate AJOFMurile.

3. Asistență națională – pe lângă asistența statului gazdă, autoritățile române ar trebui sa ofere asistență națională lucrătorilor sezonieri. Angajatorii care încalcă Standardul vor fi eliminați de pe lista angajatorilor garantați. Totodată, autoritățile române ar trebui sa facă, în prealabil, un instructaj al muncitorilor, referitor la drepturile lor și protecția muncii.

4. Oferirea de sprijin, în cooperare cu statele respective, pentru afiliere la un sindicat, sau organizarea unui sindicat propriu.

5. În perioada de carantină și stare de urgență, niciun lucrător nu trebuie sa fie trimis în zone și/sau la angajatorii unde au existat în repetate rânduri abuzuri și unde autoritățile locale au avut o reacție slaba: de ex. Sicilia și alte zone din Sudul Italiei. În plus, propunem întocmirea în cel mai scurt timp a unei liste cu astfel de zone și/sau angajatori. Autoritățile statelor respective trebuie si ele sa vegheze ca muncitorii sa nu meargă în acele zone. Pe timp de carantina și stare de urgență, nerespectarea acestei condiții trebuie să ducă la suspendarea imediata a acordului cu statul respectiv.

6. În paralel, la nivel diplomatic, statul român trebuie sa exercite presiune astfel încât autoritățile statelor respective sa înceapă imediat urmărirea penală contra celor care s-au făcut sau se fac vinovați de abuzuri grave la adresa muncitorilor.

7. În același timp, cetățenii români aflați la muncă în acele zone de risc trebuie sa aibă oportunitatea de a se întoarce în țară sau de a pleca sa muncească în alte zone/țări, fără a li se prejudicia dreptul de a depune mărturie contra angajatorilor abuzivi sau a autorităților complice (dacă este cazul).

8. Autoritățile române trebuie sa depună toate eforturile necesare pentru ca cetățenii români și ai altor state implicați în aceste abuzuri sa fie reținuți cât mai curând și trimiși în judecată.

9. În aplicarea acestor măsuri, statul roman ar trebui sa coopereze cu R. Moldova pentru ca și cetățenii români de aici sa beneficieze de aceste soluții.

10. Măsuri necesare la nivel european :

◦ Accelerarea procedurilor Comisiei Europene privind aplicarea Venitului Minim Garantat în perioada în care muncitorii nu au contract cu un angajator, în contextul pandemiei.

◦ O sporire a puterilor UE în legătură cu protecția și drepturile muncitorilor de pe piața europeană. Cazurile de tratamente de o natura grava față de angajați – sclavie, crime, violuri – și unde autoritățile sunt complice și/sau incompetente, ar putea fi propuse ca una dintre cauzele pentru declanșarea articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene.

3
USR condamnă declarațiile denigratoare făcute de senatorul PSD Nicolae Bădălău la adresa românilor din diaspora și solicită demisia acestuia din Parlamentul României

USR condamnă declarațiile denigratoare făcute de senatorul PSD Nicolae Bădălău la adresa românilor din diaspora și solicită demisia acestuia din Parlamentul României

În spiritul PSD, senatorul Nicolae Bădălău recidivează cu un derapaj incalificabil la adresa milioanelor de români din Diaspora. Dacă în 2018 fostul ministru al Economiei (!) trimitea dezinhibat, de la o nuntă, insulte la adresa diasporenilor care își anunțau participarea la protestul din Piața Victoriei, iată că în 2019 Bădălău revine și persistă. De la înălțimea funcției publice și a propriului nas, Bădălău jignește românii despre hotare, lansând comentarii grobiene și misogine față de cei care au încurcat socotelile PSD de la alegerile prezidențiale. Semn că perioadă de introspecție și reformă de la PSD s-a încheiat și au fost găsiți responsabilii cu eșecul Vioricăi Dăncilă: românii din diaspora. În plus, acest demnitar al statului român ia în derâdere victimele traficului de persoane, o tragedie căreia statul român nu este în stare nici măcar să-i încetinească ritmul, tocmai datorită politicienilor ca domnul Bădălau.

Alianța USR-PLUS condamnă ferm orice declarație prin care cetățenii români, oriunde s-ar afla aceștia, sunt denigrați și jigniți. Fiecare cetățean român merită protecție și respect din partea țării sale. Fără munca depusă de românii plecați în străinătate, țara noastră ar fi mai săracă cu zeci de miliarde de euro, bani pe care guvernările PSD nu au fost în stare să îi aducă în România prin atragerea de investiții și de fonduri europene. Din păcate, domnul Bădălău emite opinii exact așa cum a condus și ministerul economiei, după bunul plac și fără niciun fundament. Nimic nou din partea PSD, partidul imposturii și al solidarității pe bază de cumetrii și târguieli.

Frustrarea domnului Bădălău este totuși de înțeles în contextul eșecului usturător suferit de PSD și de dna Dăncilă la prezidențiale. Așa se întâmplă însă când negi realitatea sau – ca să rămânem în zona domnului Bădălău – când ,,mergi” contra vântului. Acesta are însă dreptate într-o singură privință. Diaspora chiar vine; dar vine maturând PSD-ul de la guvernare și din viața publică, așa cum a făcut-o în luna noiembrie la urne.

Filiala Diaspora a Uniunii Salvați România cere în mod ferm demisia dlui. Bădălău din Parlament, deoarece acesta nu mai reprezintă poporul român, iar comportamentul și limbajul său nu fac cinste instituției Parlamentului. Solicităm, de asemenea, Partidului Social Democrat, excluderea acestuia dintre membrii săi, pentru a dovedi că se delimitează cu adevărat de elucubrațiile senatorului. 

2
Da, mamă, ce faci?

Da, mamă, ce faci?

am ajuns la hotel, dar încă n-am urcat în cameră, m-am oprit în bar să mănânc ceva și să bârfesc cu project managerul nostru toate cele și pe toată lumea. S-a facut ora de culcare și ea a plecat, iar eu am rămas în urmă să îmi termin paharul de vin. Și imediat cum am rămas singur, mi-a revenit în minte o scurtă întâmplare de mai devreme.

am mers cu trenul de la Londra la Coventry în seara asta. Mie îmi place să merg cu trenul, dar am un stres major, îmi e frică să nu ratez stația. Cum văd pe google că ne apropiem, încep să mă foiesc, să mă agit, să nu mai fiu atent la nimic, scot gențile, le bag la loc, sunt obsedat că o să ratez stația și cine știe pe unde ajung. Cu avionul n-am problema asta, am aterizat, mă dau ăia jos dacă uit eu și aia e. Cu autobuzul sau metroul nu prea merg, în taxi e ok, dar în tren stau ca pe ghimpi și sunt primul la ușă, mă prăvălesc pe peron cu bagajele în mână cum ne oprim ca să verific că suntem unde trebuie cât să am timp să urc înapoi dacă nu suntem.

eh, astă seară, în timp ce coboram din tren pe peronul aproape pustiu din Coventry cu această obsesie personală în plină desfășurare, pe lângă mine se strecoară și urcă în locul meu un bărbat. Trecem unul de celălalt aproape, umerii noștri se ating la nivel microscopic și apoi distanța dintre ei începe să crească și îl aud zicând: “da, mamă, ce faci?”. Îs deja trecut de el când compilez și mă întorc pe jumatate fără să mă opresc din a mă îndepărta.

e tânăr, mai înalt ca mine, e îmbrăcat într-un palton bine croit care îl strânge elegant, e de o frumusețe din aia tinerească și blondă cu cârlionți, are niște căști mari și roșii pe urechi, dispare în vagonul întunecat și eu îmi văd de drum fără să îmi pot scoate din minte cele câteva vorbe pe care le-am auzit. Dar nu e ce a zis. Nu e nici măcar faptul că am auzit românește din senin, mi se întamplă atât de des în Anglia încât nu mă mai surprinde de mult.

nu. Cum a zis-o, aia e. Vedeți voi, tindem să rezonăm cu ceea ce ni se aseamănă și nu vă judec dacă în punctul ăsta vă gândiți că a zis-o într-un fel care mi-a amintit de mine. Ei bine, nu. Nici pomeneală. Eu, cand mă sună maica-mea și reusesc să îi raspund, îi răspund dur, aproape aspru. “Buna, mami, ce faci?”. Scurt, fără emoție, fără accente de niciun fel, fără inflexiuni și subtext. Știu că pe maică-mea o chinuie chestia asta, dar mi-am dat seama abia în seara asta de ce o fac.. Eu îi răspund maică-mii la telefon cu exasperarea bărbatului care a plecat până la colț să cumpere pâine și țigări și n-a ieșit bine pe ușă că îl și sună mă-sa că a uitat ceva. Și mi-am dat seama că fac asta pentru că eu încă nu am ajuns, în inima mea, să ințeleg și să accept că am plecat. În mine însumi, eu n-am plecat, m-am dus doar până undeva și mă întorc, nu acum, nu imediat, dar mă întorc, nu e nevoie de dramă, nu s-a întâmplat nimic, un kilometru, o mie sau zece mii nu mai înseamnă nimic azi, cert e un singur lucru, că mă întorc, o să ne vedem și o să fie bine și nu înțeleg de ce atâta oftat, mai pleacă lumea, e asta-i bună acuma.

în vocea lui am simțit ascunsă un alt fel de tandrețe. “Îmi e dor de tine”, i-a raspuns tonul lui și inițial am fost tentat să cred că e poate prea tânăr ca să învețe să iși mascheze sentimentele pentru a îi proteja pe cei dragi. Dar, pe măsură ce derulam secvența în cap târând după mine geamantanul pe peron, mi-am dat seama că poate e și asta, dar e mai mult de atât. Sub cuvintele lui am simțit o finalitate, am simțit distanța ca pe o barieră emoțională, nu doar geografică, am simțit despărțirea într-un sens profund și ireversibil pe care eu nu am reușit niciodată să-l ating cu ai mei. Și nu era amar, era amar și nu era amar, era și dulce pentru că avea parfumul unei vieți noi care începe altundeva, într-un alt univers și care este, prin ea însăși și pentru ea însăși, suficientă mirare și bucurie pentru a fi suficientă, chiar imperfectă și amară așa cum e. Nu e niciun pic de tragic în acest melancolic, e doar senzația aia când ești în vacanță la țară și te desfaci greu din pat, dar, imediat cum ti se desnăclăiește creierul de somn, începi să te bucuri pentru că ai o nouă zi în față să bați miriștea și stufărișul și poate chiar să mergi până la pădure daca e Sabarul scăzut și poti să treci cu piciorul. Dar ai o secundă în care te desfaci greu din pat și căldura pe care o lași în urmă se echilibrează perfect cu entuziasmul pentru o nouă zi în care n-ai idee ce o sa descoperi. Și simți ce pierzi, ce rămâne în urmă, dar știi că te vei ridica oricum și vei uita pentru că a început o nouă zi.

asta era în vocea lui.

tot drumul de la gară la hotel m-am întrebat singur, în taxi, cum aș fi fost eu azi dacă aș fi plecat când a plecat el.

15
A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

Ca orice copil, am fost întrebată, la vremea mea, ce o să mă fac când o să fiu mare. Răspundeam ba Mădălina Manole, ba scriitoare. Am ajuns profesoară. “Nu mă plâng, nu mă jelesc, nu strig“, vorba cântecului. Dimpotrivă. Niciodată însă nu mi-a trecut prin cap să devin politician. Din motive diverse, însă “niciodată să nu spui niciodată“, vorba altui “cântec“. Dintr-un copil obedient şi o adolescentă nerebelă, am ajuns un adult aproape plicticos care a crezut că, dacă îşi făcuse tema la istorie şi fusese atentă la ora de educație civică, era suficient să filtreze informaţii în campanie şi să meargă la vot. Votam, plăteam taxe. Ce putea statul să îşi dorească mai mult de la viaţa mea?

Credeam că îmi făceam treaba de cetăţean şi, chiar şi dacă nu m-aş fi dus la vot, viaţa mea de zi cu zi părea total separată de politică. Replicile celebre precum “nu mă interesează politica“, “toţi sunt la fel“, “nu contează cu cine votez eu, că tot ei decid” le-am trăit şi eu ca orice român care şi-a târât existenţa imediat după comunism. Nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că aş fi putut să am profesori mai competenţi, toaletă în interiorul scolii, apă curentă în casă, doctori mai ieftini, ambulanţe mai rapide, spitale mai curate, tramvaie punctuale sau metrou. De sprijin pentru cercetare nu mai vorbesc. Am luat realitatea aşa cum era şi mă încăpăţânam cumva să nu fac legătura cu politica. Am avut nevoie de trei episoade de revelaţii ca să încep să lupt:

Episodul 1:

După vreo 25 de ani de existenţă, aproape de alegerile prezidenţiale, mă conversam cu nişte studenţi la facultatea unde predam şi le ascultam ignoranţa intenţionată de a nu se duce la vot. Fără vreo orientare politică, i-am încurajat să se ducă la vot, să sprijine boarea de democraţie pentru care oameni din neam muriseră. “Cri cri!” s-a auzit după pledoaria mea. Mi-a trecut apoi prin cap să îi întreb ce însemna pentru ei democraţia, ce însemna principiul separării puterilor în stat.

M-au luat cu “Haideţi, doamna, că nu suntem la Ştiinţe Politice!” sau “De ce trebuie să ştim noi aşa ceva?
Am fost uluită. Erau cetăţeni cu studii superioare care aveau deja drept de vot şi nu ştiau cum funcţionează o ţară, iar alţii se mirau cum români care nu ştiu citească pun ştampila pe diverse flori pentru o pungă goală. Nu ştiam unde era ignoranţa mai grosolană.

Episodul 2:

De la prea multe cărţi cărate, de la lipsa culturii de a face sport, am făcut într-o zi de vacanţă (că eu ştiu când să mă îmbolnăvesc) hernie de disc. În acea perioadă, aveam două locuri de muncă. Deci două asigurări de sănătate. Însă nu m-a surprins că am mers cu plicul la anestezist, la chirurg, că aşa se face dacă ai prostul obicei să vrei să nu mori. Aproape că nu m-a surprins nici şi când asistentele îşi fluturau buzunarele în faţa mea în timp ce eu agonizam de durere. Eram aşa de obişnuită cu aceste tradiţii, că mi s-au instalat în gândire ca normalitate. Însă pe lângă aceste “atenţii” şi două asigurări de sănătate mi-am plătit până şi branula de la urgenţe. Unde se duceau toate procentele lunare pentru sănătate din salariile mele? De ce se strângea atâta sărăcie în colegii mei de salon cărora nu aveau să le dea două căni de ceai deodată? De ce eu îmi plăteam cu vârf şi îndesat nămolul de la băi şi fiecare procedură unde înduram mizerie, răutate, bătrâneţea altora şi rugină omniprezentă? Oare am luxul să cred în pensie? Aşa am ajuns să mă întreb. Parcă prea des.

Episodul 3:

Într-o seară, voiam să ies în oraş cu prietenii. Unul dintre ei, care era în temă cu toate concertele, ne expusese încă de dimineaţă ce opţiuni aveam. Ne-a făcut reclamă că era gratis, că îşi lansau un album, că “Goodbye to gravity“. A vuit grupul nostru de what’s app cu “da“-uri. Cu vreo două ore înainte să ne întâlnim, tot acest prieten a zis că parcă era mai bine să ne ducem în Barfly, unde cânta “Partizan“, că poate avea să fie prea aglomerat dincolo. Pe mine m-a convins. Mă încadrăm şi mai bine în timp şi în loc. Acest gând simplu poate mi-a salvat viaţa. Iar pe când stăteam noi fain frumos la concert, pe unii prieteni au început să îi sune părinţii. Era ciudat. Era trecut de 10 pm., nu mai eram la o vârstă cu oră de ajuns acasă. Veneau rând pe rând de afară, cu telefonul în mână, care mai de care mai îngrijoraţi. Am aflat apoi cu toţii de incendiu. Concertul nostru s-a întrerupt. Ecranul de la bar ne arăta parcă scene desprinse dintr-o epocă în care luase cetatea foc, pentru că paznicul din turn adormise. Am devenit cu toţii îngrijoraţi şi îi sunam pe prietenii noştri care aleseseră celălalt concert. Unii au răspuns, alţii nu au mai răspuns. Niciodată. Aşa s-a instalat şi mai multă furie şi frustrare în noi. Şi amărăciune. Şi nedreptate. Pentru toate am început să strig la proteste, să sparg aburul din frigul iernii lui 2015-2016. Doar abur şi spume. Ne întâlneam câţiva şi strigam şi ne ceream normalitatea.

Poate au fost mai multe episoade, poate mi-a luat prea mult timp până să îmi dau seama, dar aşa am ajuns eu să nu stau deoparte. Câteva luni mai târziu, m-am mutat în Londra. Deşi mă depărtasem geografic de ţară şi devenisem mai furioasă pe autorităţile care se afişau parcă cu mai mare nonsalanţă incompetenţa şi nepăsarea, mă uitam şi mai mult la ştiri şi protestam cu românii de oriunde mă aflam. Fie că mă găseam în Piaţa Victoriei fie că mă duceam în faţa ICR Londra, mă îmbrăcam în tricolor şi cântam imnul cu aceeaşi furie şi frustrare, dar parcă cu mai multă dragoste pentru oamenii din jur care îşi sacrificau timp, îşi expuneau curajos grijile sau expuneau pancarte amuzante, dar triste. De la bebeluşi cu pancarte că li se luau banii de pufuleţi, până la oameni care ştiau că normalul şi corectitudinea erau posibile pe alte meleaguri, dar la noi nu. Am ajuns să cred cu tărie că simţul umorului românesc ar trebui să fie patrimoniu naţional. Erau momente când mă cuprindea o căldură ce îmi aluneca prin vene şi o tristeţe care miroase a speranţă. Cred că aşa aş defini eu patriotismul.
După aproape un an de stat în Anglia, m-am mutat în Elveţia. Aici patriotismul meu a căpătat altă formă.
Mă duceam la proteste cu şi mai multă înverşunare. Pentru că scena politică din România devenise din ce în ce mai ridicolă. Pentru că eu trăiam într-o ţară în care totul mergea strună. Pentru că purtam permanent eticheta de “expat“, iar eu trăiam într-un acasă wireless. Pentru că mi-era dor de o Românie care, de fapt, nu a fost niciodată cum ne dorim.
Şi aşa am concluzionat că mersul la vot şi la proteste nu erau suficiente. Şi am devenit membru de partid.

USR.

USR cel fain.

În 2017.

Nu doare. Nu e greu, iar oamenii sunt diferiţi, dar îi unesc aceeaşi disperare de mai bine, aceeaşi saturaţie de umilinţă. Am cunoscut oameni de-a dreptul frumoşi, dedicaţi, diferiţi şi dornici să ducă în faţă dorinţele unui popor întreg. Nu mi-au putut oferi iniţial nimic în afară de speranţă. Nimic în afară de convingerea că doar dacă suntem mai mulţi reuşim. Unii vin cu idei, unii cu pragmatism, alţii cu tehnologie, alţii doar vin. M-am alăturat unei echipe din Diaspora. Sunt un grup de oameni extrem de prietenoşi şi de primitori care apreciază oricât de mică ar fi implicarea mea. Mulţi dintre noi eram stângaci în această ocupaţie, obosiţi după serviciu. Însă am glumit, am studiat şi ne-am consultat unii pe alţii. Partenerul meu de viaţă este o sursă nesecată de energie în ceea ce priveşte implicarea în acţiuni cu şi despre partid. Şi-a dedicat luni întregi cu organizat de evenimente, cu strâns de semnături pentru secţii noi de vot. E un om care are încredere în oameni, vede fainoşagul din suflete şi din partid, calculează şi studiază sondaje cu agilitate şi multă speranţă. Cât despre mine, ca profesoară orientată politic, am un singur ţel constant: să ating culmile educaţiei în politică, să învăţ politicienii de la putere să trăiască doar decent. Am ajuns să mai cunosc câţiva ca el şi o mulţime de români, care au ales să se întâlneascu cu noi, membrii USR, care sunt plecaţi din România în timpul comunismului sau al drăgnismului ridicol. Ce de poveşti! Ce de suflete suferinde sau vieţi pierdute! Câţi copii au crescut sau cresc cu identitate culturală neclară? Câţi copii rămân în ce a mai rămas din “acasă” şi îşi aşteaptă părinţii care au toate slujbele inventate şi visează la o viaţă mai bună măcar pentru ei, pentru copii? Câţi români spun cuvinte de dor sau înjură în alte limbi! Mulţi! Poate chiar mai mulţi decât cei care au făcut coloane să aştepte să voteze. Poate chiar aceia!

Sunt prea mulţi oameni umiliţi de un guvern absurd şi lacom care se bazează pe gândul că românul nu poate să facă mai mult decât să fie parazitat. Acum însă guvernului actual a început să îi fie puţin frică, pentru că a văzut că tot mai mulţi oameni ca şi mine, poate cu alte poveşti au realizat că, indiferent cât de funcţionali ajungem când ne facem mari, tot politica guvernează sistemul în care trăim. Oricât de rapidă şi de performantă ar fi maşina pe care ne-o cumpărăm din banii munciţi cu trudă în ţară sau afară, ambulanţa care vine să ne salveze viaţa nouă sau celui drag de acasă tot neperformantă rămâne sau blocată în ambuteiaje infernale pe care primarii le ignoră. Prezenţa la vot este dreptul şi obligaţia noastră, însă nu este suficient. Soluţia este tot timpul în oameni. În acest caz, în oamenii care se unesc şi se „useresc”.

de Angela Dumitran –  USR Diaspora

 

12
Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

26 Mai 2019 este ziua în care fiecare dintre noi are puterea de a hotarî viitorul!

Pe 26 mai, toate țările membre ale Uniunii Europene își vor exprima, prin vot direct, opțiunea pentru viitoarea delegație care le va reprezenta în Parlamentul European.

Pentru românii din țară dar și din străinătate însă, 26 mai înseamnă nu doar ziua alegerilor pentru Parlamentul European, ci și ziua în care răspundem cu DA sau NU în cadrul referendumului pe tema justiției, declanșat de președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis.


Cum se vor desfașura alegerile?

Conform celor dispuse de Biroul Electoral Central, fiecare cetățean va primi, după validarea electronică a documentului de identitate: carte de identitate pentru românii din țara și carte de identitate sau pașaport pentru românii din Diaspora – trei buletine distincte de vot:

  • Pentru alegerea candidaților favoriți în cadrul Parlamentului European
  • Pentru cele doua întrebari adresate în cadrul Referendumului – câte unul pentru fiecare întrebare

Decizia BEC de a așeza cele două întrebări la referendum pe două buletine separate este nejustificată și îngreunează procesul electoral. Astfel, vor exista trei buletine de vot și trei urne separate, efectele fiind:

  • Creșterea costurilor atât vizavi de tipărirea buletinelor de vot dar și a costurilor logistice
  • Validarea referendumului doar pentru una din întrebări, acest lucru putând să favorizeze actuala coaliție de guvernare
  • PSD-ALDE
  • Riscul creșterii fraudei electorale

Pe durata ultimelor luni, PSD-ALDE au încercat, pe rând, să impună desfașurarea scrutinului în secții separate – una pentru Parlamentul European și alta pentru Referendum, îngreunând accesul cetatenilor la urne, sau creșterea pragului de validare a referendumului, ceea e ar fi scăzut posibilitatea validarii referendumului.

Datoria politicienilor este să asculte vocea cetățenilor și să legiuiască numai și numai în beneficiul acestora, facilitând inclusiv procesul de votare, iar USR știe acest lucru și îl pune în practică. Trebuie să fie ușor să votăm – și aici ne gândim mai ales la românii din străinătate pentru care procesul electoral a fost mereu neprietenos din cauza numărului restrâns de secții de votare.

Acesați harta secțiilor de votare din Diaspora

Cu ajutorul vostru, al cetățenilor români locuind în spatiul comunitar dar și în afara lui pe toate continentele, filiala USR Diaspora a deschis, pentru prima oara, un număr record de secții de votare! Știm cât de important este pentru voi si pentru familiile voastre votul, așadar am usurat procesul: veți călători mai puțin și veți aștepta mult mai puțin timp pentru a vota!

Pe 26 mai mergem la vot cu mic, cu mare, pentru că votul este puterea noastra, a românilor din toată lumea, și doar prin el vom schimba societatea de mâine pentru noi, pentru bunicii noștri, dar mai ales pentru copiii noștri!

DIASPORA VOTEAZĂ!

Ai întrebări despre cum poți vota în străinătate pe 26 mai?

Accesează secțiunea de întrebări frecvente referitoare la alegerile europarlamentare din 26 mai

*În cazul în care mai ai întrebări nu ezita să adaugi un comentariu mai jos!

0
Armata neștiută a diasporencelor

Armata neștiută a diasporencelor

Sunt milioane.

Plecate în toată lumea.

Din cele vreo cinci milioane de români emigrați de răul traiului de acasă, mult mai bine de jumătate sunt femei.

Și iarăși mai bine de jumătate dintre ele au plecat lăsând în urmă copii și părinți, adică tot ce aveau mai drag.

Mi-amintesc ochii unui copil pe care l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, se închidea fabrica de tricotaje din orașul meu și maică-sa urma să rămână fără loc de muncă. Fabrica mergea bine, dar au pus-o pe butuci baronii locali, nu conta că de acolo trăiau mii de familii. Femeia asta îmi povestea uimită, nu știa ce urma să facă, nimeni nu reacționa pentru că nu știam că e posibil să reacționezi.

Laminorul, fabrica de mobilă care exporta în Germania, fabrica de detergent care exporta în toată Europa, tricotajele și confecții, toate închideau porțile una câte una ca să lase loc afacerilor murdare ale PSD – pe vremea aia era FSN, ar fi trebuit să salveze țara, nu s-o îngroape. Și-n timp ce femeia povestea, copilul acela de vreo 8 ani mă privea cu ochi gri, în timp ce rodea niște biscuiți tari. Se vedea că-i este foame, o foame veche, probabil femeia nu mai primea deja salariul de ceva timp.

De asta au plecat mamele.

Să-și poată hrăni copiii de la mii de kilometri distanță.

Și-au asumat riscul de a nu-i mai vedea mult timp și au plecat ca să-i poată hrăni și îmbrăca.

Au lăsat tot în urmă, căsuța lor cu flori și căni colorate, cu tigăi și oale, cu farfurii și veioze, nu s-au mai gândit la șters praful, ci la supraviețuirea familiei. Femeile astea sunt pătura de mijloc, adică cele care azi au 40 – 50 de ani, tot de ele depindea și bunăstarea părinților bătrâni.

Cine să le dea  faimoasa cană cu apă dacă nu ele.

Dar n-a fost așa: majoritatea îngrijesc părinții altora din Spania sau Italia, din Anglia sau Germania, din Belgia sau Franța, îngrijesc bătrânii altora în timp ce ai lor se sting, singuri, într-o țară căreia nu-i pasă de ei.

Cu mult timp în urmă femeile astea nu știau de ce li se-ntâmplă toate astea, nu se știa de fonduri furate, de acte măsluite și de afaceri necurate. Acum, când știm că toată viața noastră și a celor dragi a fost dată peste cap din cauza unor hoți, ne pregătim pentru 26 mai.

Armata neștiută a diasporencelor din întreaga lume e mai puternică decât cred baronii PSD!

Și plata pentru fărădelegile lor se va face elegant, c-un simplu vot.

Un vot ni se cere, atât.

Pentru ochii copiilor flămânzi și pentru toate îmbrățișările pe care nu le-au avut.

Lista secțiilor de vot din Diaspora

Drepturi de autor: D-na Liliana Angheluta

25
Dragă Diaspora

Dragă Diaspora

Știm că ești plecată pentru că ai căutat o viață mai bună, o viață liniștită, o viață în care să ai parte de respect și în care demnitatea umană să fie mai presus de interese meschine. Știm că ai lăsat în urmă părinți, copii, prieteni de care îți este dor și pe care i-ai vrea alături. Știm că ce se întâmplă în România este greu de înțeles și de acceptat la 30 de ani de la Revoluție. Uneori și noi ne gândim cum am permis ca lucrurile să ajungă aici: să fim conduși de vlăstarele comuniștilor care ne-au terorizat părinții, de corupți care-și bagă mâna până-n umăr în banii publici, de politicieni compromiși care și-au bătut joc de voi și de noi în ultimii ani.

Am ajuns în această situație pentru că acești indivizi, care se numesc politicieni, dar care de puține ori au fost în câmpul muncii cu adevărat, să știe cât de greu este să trăiești în România, ne-au făcut să credem că „nu contează!”. Timp de 3 decenii s-au izolat într-o clădire bine păzită, unde îți fac jocurile astfel încât să fie veșnic protejați de legile făcute cu dedicație. Ei ne-au făcut să credem că totul e în zadar și nu contează.

„Nu contează” pe cine alegi, pentru că va ieși cine vor ei.

„Nu contează” votul tău, pentru că ei au instrumentele să fure voturi.

„Nu contează” oamenii noi, pentru că toți sunt la fel.

„Nu contează” părerea ta, pentru că nu știi politică.

„Nu contează” ideile tale, pentru că tu contezi doar când vine timpul votului.

Lucrurile însă nu stau așa. Oricât de mare pare să fie prăpastia dintre politicieni și cetățeni, aceasta poate fi redusă cu implicarea ambelor părți. Noi avem oamenii noi în politică, dedicați oamenilor și valorilor precum Competență, Transparență și Respect. Noi trimitem în Parlamentul European politicieni deschiși către cetățeni și către binele comun al tuturor românilor. Oameni care sunt aproape de oameni și pe care îi putem aborda fără rușine și fără teamă cu lucrurile care ne frământă.

De partea cealaltă sunt cetățenii, cei scârbiți, dezinteresați și nemulțumiți atât de politică cât și de traiul din România. Cetățeni care spun „eu nu fac politică” deși politica le guvernează viața în orice aspect. Chiar și în cel intim, unde permite abuzuri, permite umilința copiilor, femeilor și vârstnicilor, unde permite încălcarea drepturilor și libertăților.

Vasile Alecsandri scria foarte frumos în „Hora Unirii”, publicată pentru prima dată în 1856:

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Vasile Alecsandri “Hora Unirii”

Așa este și puterea votului. Credem că un singur vot nu va schimba munții din loc. Însă, acolo unde voturile se adună, date în numele unor principii și valori care ne unesc, puterea noastră, a tuturor, politicieni și cetățeni deopotrivă, crește. Tot ce s-a întâmplat bun în țara aceasta a fost determinat de sentimentul de unitate, de dorința de evoluție comună, de nevoia de a fi unul lângă celălalt și de a schimba prezentul și viitorul.

Votul este unul dintre cele mai mari drepturi pe care le avem garantate de Constituție. Este instrumentul prin care periodic trimitem să ne reprezinte în forurile importante pe cei mai buni, mai competenți, mai responsabili dintre noi. Doar să vrem și să credem. Speranța acestor ani constă în faptul că oamenii noi sunt cei pe care nu ne va fi rușine și nici teamă să-i tragem la răspundere. Sunt politicieni care își asumă în contractul politic care îl fac cu alegătorii că vor comunica cu ei, că le vor asculta păsurile și le vor susține cauzele. Pentru că plecat din mijlocul nostru și nu sunt rupți de realitate. Sunt politicieni care își doresc o țară „ca afară” pentru toți cetățenii ei.

Hai la vot! Pentru că votul tău contează! Este la fel de valoros ca și tine!

Andreea Talmazan – USR S3

8