A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

Ca orice copil, am fost întrebată, la vremea mea, ce o să mă fac când o să fiu mare. Răspundeam ba Mădălina Manole, ba scriitoare. Am ajuns profesoară. “Nu mă plâng, nu mă jelesc, nu strig“, vorba cântecului. Dimpotrivă. Niciodată însă nu mi-a trecut prin cap să devin politician. Din motive diverse, însă “niciodată să nu spui niciodată“, vorba altui “cântec“. Dintr-un copil obedient şi o adolescentă nerebelă, am ajuns un adult aproape plicticos care a crezut că, dacă îşi făcuse tema la istorie şi fusese atentă la ora de educație civică, era suficient să filtreze informaţii în campanie şi să meargă la vot. Votam, plăteam taxe. Ce putea statul să îşi dorească mai mult de la viaţa mea?

Credeam că îmi făceam treaba de cetăţean şi, chiar şi dacă nu m-aş fi dus la vot, viaţa mea de zi cu zi părea total separată de politică. Replicile celebre precum “nu mă interesează politica“, “toţi sunt la fel“, “nu contează cu cine votez eu, că tot ei decid” le-am trăit şi eu ca orice român care şi-a târât existenţa imediat după comunism. Nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că aş fi putut să am profesori mai competenţi, toaletă în interiorul scolii, apă curentă în casă, doctori mai ieftini, ambulanţe mai rapide, spitale mai curate, tramvaie punctuale sau metrou. De sprijin pentru cercetare nu mai vorbesc. Am luat realitatea aşa cum era şi mă încăpăţânam cumva să nu fac legătura cu politica. Am avut nevoie de trei episoade de revelaţii ca să încep să lupt:

Episodul 1:

După vreo 25 de ani de existenţă, aproape de alegerile prezidenţiale, mă conversam cu nişte studenţi la facultatea unde predam şi le ascultam ignoranţa intenţionată de a nu se duce la vot. Fără vreo orientare politică, i-am încurajat să se ducă la vot, să sprijine boarea de democraţie pentru care oameni din neam muriseră. “Cri cri!” s-a auzit după pledoaria mea. Mi-a trecut apoi prin cap să îi întreb ce însemna pentru ei democraţia, ce însemna principiul separării puterilor în stat.

M-au luat cu “Haideţi, doamna, că nu suntem la Ştiinţe Politice!” sau “De ce trebuie să ştim noi aşa ceva?
Am fost uluită. Erau cetăţeni cu studii superioare care aveau deja drept de vot şi nu ştiau cum funcţionează o ţară, iar alţii se mirau cum români care nu ştiu citească pun ştampila pe diverse flori pentru o pungă goală. Nu ştiam unde era ignoranţa mai grosolană.

Episodul 2:

De la prea multe cărţi cărate, de la lipsa culturii de a face sport, am făcut într-o zi de vacanţă (că eu ştiu când să mă îmbolnăvesc) hernie de disc. În acea perioadă, aveam două locuri de muncă. Deci două asigurări de sănătate. Însă nu m-a surprins că am mers cu plicul la anestezist, la chirurg, că aşa se face dacă ai prostul obicei să vrei să nu mori. Aproape că nu m-a surprins nici şi când asistentele îşi fluturau buzunarele în faţa mea în timp ce eu agonizam de durere. Eram aşa de obişnuită cu aceste tradiţii, că mi s-au instalat în gândire ca normalitate. Însă pe lângă aceste “atenţii” şi două asigurări de sănătate mi-am plătit până şi branula de la urgenţe. Unde se duceau toate procentele lunare pentru sănătate din salariile mele? De ce se strângea atâta sărăcie în colegii mei de salon cărora nu aveau să le dea două căni de ceai deodată? De ce eu îmi plăteam cu vârf şi îndesat nămolul de la băi şi fiecare procedură unde înduram mizerie, răutate, bătrâneţea altora şi rugină omniprezentă? Oare am luxul să cred în pensie? Aşa am ajuns să mă întreb. Parcă prea des.

Episodul 3:

Într-o seară, voiam să ies în oraş cu prietenii. Unul dintre ei, care era în temă cu toate concertele, ne expusese încă de dimineaţă ce opţiuni aveam. Ne-a făcut reclamă că era gratis, că îşi lansau un album, că “Goodbye to gravity“. A vuit grupul nostru de what’s app cu “da“-uri. Cu vreo două ore înainte să ne întâlnim, tot acest prieten a zis că parcă era mai bine să ne ducem în Barfly, unde cânta “Partizan“, că poate avea să fie prea aglomerat dincolo. Pe mine m-a convins. Mă încadrăm şi mai bine în timp şi în loc. Acest gând simplu poate mi-a salvat viaţa. Iar pe când stăteam noi fain frumos la concert, pe unii prieteni au început să îi sune părinţii. Era ciudat. Era trecut de 10 pm., nu mai eram la o vârstă cu oră de ajuns acasă. Veneau rând pe rând de afară, cu telefonul în mână, care mai de care mai îngrijoraţi. Am aflat apoi cu toţii de incendiu. Concertul nostru s-a întrerupt. Ecranul de la bar ne arăta parcă scene desprinse dintr-o epocă în care luase cetatea foc, pentru că paznicul din turn adormise. Am devenit cu toţii îngrijoraţi şi îi sunam pe prietenii noştri care aleseseră celălalt concert. Unii au răspuns, alţii nu au mai răspuns. Niciodată. Aşa s-a instalat şi mai multă furie şi frustrare în noi. Şi amărăciune. Şi nedreptate. Pentru toate am început să strig la proteste, să sparg aburul din frigul iernii lui 2015-2016. Doar abur şi spume. Ne întâlneam câţiva şi strigam şi ne ceream normalitatea.

Poate au fost mai multe episoade, poate mi-a luat prea mult timp până să îmi dau seama, dar aşa am ajuns eu să nu stau deoparte. Câteva luni mai târziu, m-am mutat în Londra. Deşi mă depărtasem geografic de ţară şi devenisem mai furioasă pe autorităţile care se afişau parcă cu mai mare nonsalanţă incompetenţa şi nepăsarea, mă uitam şi mai mult la ştiri şi protestam cu românii de oriunde mă aflam. Fie că mă găseam în Piaţa Victoriei fie că mă duceam în faţa ICR Londra, mă îmbrăcam în tricolor şi cântam imnul cu aceeaşi furie şi frustrare, dar parcă cu mai multă dragoste pentru oamenii din jur care îşi sacrificau timp, îşi expuneau curajos grijile sau expuneau pancarte amuzante, dar triste. De la bebeluşi cu pancarte că li se luau banii de pufuleţi, până la oameni care ştiau că normalul şi corectitudinea erau posibile pe alte meleaguri, dar la noi nu. Am ajuns să cred cu tărie că simţul umorului românesc ar trebui să fie patrimoniu naţional. Erau momente când mă cuprindea o căldură ce îmi aluneca prin vene şi o tristeţe care miroase a speranţă. Cred că aşa aş defini eu patriotismul.
După aproape un an de stat în Anglia, m-am mutat în Elveţia. Aici patriotismul meu a căpătat altă formă.
Mă duceam la proteste cu şi mai multă înverşunare. Pentru că scena politică din România devenise din ce în ce mai ridicolă. Pentru că eu trăiam într-o ţară în care totul mergea strună. Pentru că purtam permanent eticheta de “expat“, iar eu trăiam într-un acasă wireless. Pentru că mi-era dor de o Românie care, de fapt, nu a fost niciodată cum ne dorim.
Şi aşa am concluzionat că mersul la vot şi la proteste nu erau suficiente. Şi am devenit membru de partid.

USR.

USR cel fain.

În 2017.

Nu doare. Nu e greu, iar oamenii sunt diferiţi, dar îi unesc aceeaşi disperare de mai bine, aceeaşi saturaţie de umilinţă. Am cunoscut oameni de-a dreptul frumoşi, dedicaţi, diferiţi şi dornici să ducă în faţă dorinţele unui popor întreg. Nu mi-au putut oferi iniţial nimic în afară de speranţă. Nimic în afară de convingerea că doar dacă suntem mai mulţi reuşim. Unii vin cu idei, unii cu pragmatism, alţii cu tehnologie, alţii doar vin. M-am alăturat unei echipe din Diaspora. Sunt un grup de oameni extrem de prietenoşi şi de primitori care apreciază oricât de mică ar fi implicarea mea. Mulţi dintre noi eram stângaci în această ocupaţie, obosiţi după serviciu. Însă am glumit, am studiat şi ne-am consultat unii pe alţii. Partenerul meu de viaţă este o sursă nesecată de energie în ceea ce priveşte implicarea în acţiuni cu şi despre partid. Şi-a dedicat luni întregi cu organizat de evenimente, cu strâns de semnături pentru secţii noi de vot. E un om care are încredere în oameni, vede fainoşagul din suflete şi din partid, calculează şi studiază sondaje cu agilitate şi multă speranţă. Cât despre mine, ca profesoară orientată politic, am un singur ţel constant: să ating culmile educaţiei în politică, să învăţ politicienii de la putere să trăiască doar decent. Am ajuns să mai cunosc câţiva ca el şi o mulţime de români, care au ales să se întâlneascu cu noi, membrii USR, care sunt plecaţi din România în timpul comunismului sau al drăgnismului ridicol. Ce de poveşti! Ce de suflete suferinde sau vieţi pierdute! Câţi copii au crescut sau cresc cu identitate culturală neclară? Câţi copii rămân în ce a mai rămas din “acasă” şi îşi aşteaptă părinţii care au toate slujbele inventate şi visează la o viaţă mai bună măcar pentru ei, pentru copii? Câţi români spun cuvinte de dor sau înjură în alte limbi! Mulţi! Poate chiar mai mulţi decât cei care au făcut coloane să aştepte să voteze. Poate chiar aceia!

Sunt prea mulţi oameni umiliţi de un guvern absurd şi lacom care se bazează pe gândul că românul nu poate să facă mai mult decât să fie parazitat. Acum însă guvernului actual a început să îi fie puţin frică, pentru că a văzut că tot mai mulţi oameni ca şi mine, poate cu alte poveşti au realizat că, indiferent cât de funcţionali ajungem când ne facem mari, tot politica guvernează sistemul în care trăim. Oricât de rapidă şi de performantă ar fi maşina pe care ne-o cumpărăm din banii munciţi cu trudă în ţară sau afară, ambulanţa care vine să ne salveze viaţa nouă sau celui drag de acasă tot neperformantă rămâne sau blocată în ambuteiaje infernale pe care primarii le ignoră. Prezenţa la vot este dreptul şi obligaţia noastră, însă nu este suficient. Soluţia este tot timpul în oameni. În acest caz, în oamenii care se unesc şi se „useresc”.

de Angela Dumitran –  USR Diaspora

 

11
Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

26 Mai 2019 este ziua în care fiecare dintre noi are puterea de a hotarî viitorul!

Pe 26 mai, toate țările membre ale Uniunii Europene își vor exprima, prin vot direct, opțiunea pentru viitoarea delegație care le va reprezenta în Parlamentul European.

Pentru românii din țară dar și din străinătate însă, 26 mai înseamnă nu doar ziua alegerilor pentru Parlamentul European, ci și ziua în care răspundem cu DA sau NU în cadrul referendumului pe tema justiției, declanșat de președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis.


Cum se vor desfașura alegerile?

Conform celor dispuse de Biroul Electoral Central, fiecare cetățean va primi, după validarea electronică a documentului de identitate: carte de identitate pentru românii din țara și carte de identitate sau pașaport pentru românii din Diaspora – trei buletine distincte de vot:

  • Pentru alegerea candidaților favoriți în cadrul Parlamentului European
  • Pentru cele doua întrebari adresate în cadrul Referendumului – câte unul pentru fiecare întrebare

Decizia BEC de a așeza cele două întrebări la referendum pe două buletine separate este nejustificată și îngreunează procesul electoral. Astfel, vor exista trei buletine de vot și trei urne separate, efectele fiind:

  • Creșterea costurilor atât vizavi de tipărirea buletinelor de vot dar și a costurilor logistice
  • Validarea referendumului doar pentru una din întrebări, acest lucru putând să favorizeze actuala coaliție de guvernare
  • PSD-ALDE
  • Riscul creșterii fraudei electorale

Pe durata ultimelor luni, PSD-ALDE au încercat, pe rând, să impună desfașurarea scrutinului în secții separate – una pentru Parlamentul European și alta pentru Referendum, îngreunând accesul cetatenilor la urne, sau creșterea pragului de validare a referendumului, ceea e ar fi scăzut posibilitatea validarii referendumului.

Datoria politicienilor este să asculte vocea cetățenilor și să legiuiască numai și numai în beneficiul acestora, facilitând inclusiv procesul de votare, iar USR știe acest lucru și îl pune în practică. Trebuie să fie ușor să votăm – și aici ne gândim mai ales la românii din străinătate pentru care procesul electoral a fost mereu neprietenos din cauza numărului restrâns de secții de votare.

Acesați harta secțiilor de votare din Diaspora

Cu ajutorul vostru, al cetățenilor români locuind în spatiul comunitar dar și în afara lui pe toate continentele, filiala USR Diaspora a deschis, pentru prima oara, un număr record de secții de votare! Știm cât de important este pentru voi si pentru familiile voastre votul, așadar am usurat procesul: veți călători mai puțin și veți aștepta mult mai puțin timp pentru a vota!

Pe 26 mai mergem la vot cu mic, cu mare, pentru că votul este puterea noastra, a românilor din toată lumea, și doar prin el vom schimba societatea de mâine pentru noi, pentru bunicii noștri, dar mai ales pentru copiii noștri!

DIASPORA VOTEAZĂ!

Ai întrebări despre cum poți vota în străinătate pe 26 mai?

Accesează secțiunea de întrebări frecvente referitoare la alegerile europarlamentare din 26 mai

*În cazul în care mai ai întrebări nu ezita să adaugi un comentariu mai jos!

0
Armata neștiută a diasporencelor

Armata neștiută a diasporencelor

Sunt milioane.

Plecate în toată lumea.

Din cele vreo cinci milioane de români emigrați de răul traiului de acasă, mult mai bine de jumătate sunt femei.

Și iarăși mai bine de jumătate dintre ele au plecat lăsând în urmă copii și părinți, adică tot ce aveau mai drag.

Mi-amintesc ochii unui copil pe care l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, se închidea fabrica de tricotaje din orașul meu și maică-sa urma să rămână fără loc de muncă. Fabrica mergea bine, dar au pus-o pe butuci baronii locali, nu conta că de acolo trăiau mii de familii. Femeia asta îmi povestea uimită, nu știa ce urma să facă, nimeni nu reacționa pentru că nu știam că e posibil să reacționezi.

Laminorul, fabrica de mobilă care exporta în Germania, fabrica de detergent care exporta în toată Europa, tricotajele și confecții, toate închideau porțile una câte una ca să lase loc afacerilor murdare ale PSD – pe vremea aia era FSN, ar fi trebuit să salveze țara, nu s-o îngroape. Și-n timp ce femeia povestea, copilul acela de vreo 8 ani mă privea cu ochi gri, în timp ce rodea niște biscuiți tari. Se vedea că-i este foame, o foame veche, probabil femeia nu mai primea deja salariul de ceva timp.

De asta au plecat mamele.

Să-și poată hrăni copiii de la mii de kilometri distanță.

Și-au asumat riscul de a nu-i mai vedea mult timp și au plecat ca să-i poată hrăni și îmbrăca.

Au lăsat tot în urmă, căsuța lor cu flori și căni colorate, cu tigăi și oale, cu farfurii și veioze, nu s-au mai gândit la șters praful, ci la supraviețuirea familiei. Femeile astea sunt pătura de mijloc, adică cele care azi au 40 – 50 de ani, tot de ele depindea și bunăstarea părinților bătrâni.

Cine să le dea  faimoasa cană cu apă dacă nu ele.

Dar n-a fost așa: majoritatea îngrijesc părinții altora din Spania sau Italia, din Anglia sau Germania, din Belgia sau Franța, îngrijesc bătrânii altora în timp ce ai lor se sting, singuri, într-o țară căreia nu-i pasă de ei.

Cu mult timp în urmă femeile astea nu știau de ce li se-ntâmplă toate astea, nu se știa de fonduri furate, de acte măsluite și de afaceri necurate. Acum, când știm că toată viața noastră și a celor dragi a fost dată peste cap din cauza unor hoți, ne pregătim pentru 26 mai.

Armata neștiută a diasporencelor din întreaga lume e mai puternică decât cred baronii PSD!

Și plata pentru fărădelegile lor se va face elegant, c-un simplu vot.

Un vot ni se cere, atât.

Pentru ochii copiilor flămânzi și pentru toate îmbrățișările pe care nu le-au avut.

Lista secțiilor de vot din Diaspora

Drepturi de autor: D-na Liliana Angheluta

25
Dragă Diaspora

Dragă Diaspora

Știm că ești plecată pentru că ai căutat o viață mai bună, o viață liniștită, o viață în care să ai parte de respect și în care demnitatea umană să fie mai presus de interese meschine. Știm că ai lăsat în urmă părinți, copii, prieteni de care îți este dor și pe care i-ai vrea alături. Știm că ce se întâmplă în România este greu de înțeles și de acceptat la 30 de ani de la Revoluție. Uneori și noi ne gândim cum am permis ca lucrurile să ajungă aici: să fim conduși de vlăstarele comuniștilor care ne-au terorizat părinții, de corupți care-și bagă mâna până-n umăr în banii publici, de politicieni compromiși care și-au bătut joc de voi și de noi în ultimii ani.

Am ajuns în această situație pentru că acești indivizi, care se numesc politicieni, dar care de puține ori au fost în câmpul muncii cu adevărat, să știe cât de greu este să trăiești în România, ne-au făcut să credem că „nu contează!”. Timp de 3 decenii s-au izolat într-o clădire bine păzită, unde îți fac jocurile astfel încât să fie veșnic protejați de legile făcute cu dedicație. Ei ne-au făcut să credem că totul e în zadar și nu contează.

„Nu contează” pe cine alegi, pentru că va ieși cine vor ei.

„Nu contează” votul tău, pentru că ei au instrumentele să fure voturi.

„Nu contează” oamenii noi, pentru că toți sunt la fel.

„Nu contează” părerea ta, pentru că nu știi politică.

„Nu contează” ideile tale, pentru că tu contezi doar când vine timpul votului.

Lucrurile însă nu stau așa. Oricât de mare pare să fie prăpastia dintre politicieni și cetățeni, aceasta poate fi redusă cu implicarea ambelor părți. Noi avem oamenii noi în politică, dedicați oamenilor și valorilor precum Competență, Transparență și Respect. Noi trimitem în Parlamentul European politicieni deschiși către cetățeni și către binele comun al tuturor românilor. Oameni care sunt aproape de oameni și pe care îi putem aborda fără rușine și fără teamă cu lucrurile care ne frământă.

De partea cealaltă sunt cetățenii, cei scârbiți, dezinteresați și nemulțumiți atât de politică cât și de traiul din România. Cetățeni care spun „eu nu fac politică” deși politica le guvernează viața în orice aspect. Chiar și în cel intim, unde permite abuzuri, permite umilința copiilor, femeilor și vârstnicilor, unde permite încălcarea drepturilor și libertăților.

Vasile Alecsandri scria foarte frumos în „Hora Unirii”, publicată pentru prima dată în 1856:

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere.

Unde-s doi, puterea crește

Și dușmanul nu sporește!

Vasile Alecsandri “Hora Unirii”

Așa este și puterea votului. Credem că un singur vot nu va schimba munții din loc. Însă, acolo unde voturile se adună, date în numele unor principii și valori care ne unesc, puterea noastră, a tuturor, politicieni și cetățeni deopotrivă, crește. Tot ce s-a întâmplat bun în țara aceasta a fost determinat de sentimentul de unitate, de dorința de evoluție comună, de nevoia de a fi unul lângă celălalt și de a schimba prezentul și viitorul.

Votul este unul dintre cele mai mari drepturi pe care le avem garantate de Constituție. Este instrumentul prin care periodic trimitem să ne reprezinte în forurile importante pe cei mai buni, mai competenți, mai responsabili dintre noi. Doar să vrem și să credem. Speranța acestor ani constă în faptul că oamenii noi sunt cei pe care nu ne va fi rușine și nici teamă să-i tragem la răspundere. Sunt politicieni care își asumă în contractul politic care îl fac cu alegătorii că vor comunica cu ei, că le vor asculta păsurile și le vor susține cauzele. Pentru că plecat din mijlocul nostru și nu sunt rupți de realitate. Sunt politicieni care își doresc o țară „ca afară” pentru toți cetățenii ei.

Hai la vot! Pentru că votul tău contează! Este la fel de valoros ca și tine!

Andreea Talmazan – USR S3

8
Campanie semnături de susținere pentru Alianța 2020 USR PLUS – Marea Britanie

Campanie semnături de susținere pentru Alianța 2020 USR PLUS – Marea Britanie

După cum bine știți Alianța 2020 USR PLUS a lansat luni campania de strângere de semnături pentru alegerile europarlamentare. Avem la dispoziție 5 săptămâni pentru a strânge  semnături în Marea Britanie și cred că acest lucru este posibil cu implicarea fiecăruia dintre noi. Nu trebuie decât să vă convingeți familia, prietenii, colegii să completeze și să semneze formularul pe care îl gasiți AICI.

Mare atenție la felul în care completăm tabelul pentru că ne dorim cât mai multe liste validate:

  1. Numai cu pix albastru și preferabil cu litere de tipar.
  2. Dacă ai două prenume sau mai multe, trebuie să le treci pe toate.
  3. Completează data nașterii doar cu cifre. De exemplu: 31.12.1985
  4. Toți cei care semnează trebuie să aibă 18 ani împliniți.
  5. La rubrica “Act de identitate / Denumire” e nevoie doar de inițialele actului de identitate al susținătorului. (C.I. – carte de identitate sau B.I. – buletin de identitate sau P.S. – pașaport simplu).
  6. Important! Dacă strângi semnături și de la prieteni sau colegi, poți completa tu campurile din tabel, dar semnatura trebuie sa fie a lor.
  7. Numerotează rândurile din tabel pe măsură ce completezi lista.
  8. Daca la final rămân rânduri necompletate în tabel, trage o linie orizontală pe mijlocul fiecarui rand.
  9. Dacă intervine o eroare pe oricare dintre rânduri, taie rândul respectiv cu o linie de la un capat la altul. Acel rand nu va fi luat in calcul la numerotarea randurilor din tabel. 
  10. Foarte important! Declarația de sub tabel trebuie completată și semnată de persoana care a întocmit tabelul. Listele care nu au această declarație vor fi invalidate. 
  11. Sub tabel, la “număr de __ poziții’, se completează cu numărul semnăturilor valide. Dacă toate rândurile au fost completate și niciun rând nu a fost barat cu o linie orizontală pe mijloc, se completează cu numărul 10. În caz contrar, se scade din 10 numărul rândurilor necompletate și/sau al semnăturile invalidate.

Listele completate si semnate vor fi trimise prin posta/curierat la Punctul de colectare din Londra. Adresa: 

Carpath Limited, 297-303 Edgware Road, Watling Gate, Unit 4, 2nd Floor, Colindale, London NW9 6NB.

In cazul in care doriti sa va trimitem formularele la domiciu in “prepaid envelopes” va rog sa luati legatura cu mine la adresa: lianapop7@gmail.com

Mult succes tuturor!

0
Români din Italia, votați pentru România!

Români din Italia, votați pentru România!

Pe 26 mai, în Europa au loc alegeri pentru Parlamentul European!

Harta cu secțiile de votare

Românii rezidenți în Italia NU trebuie să se înscrie pe liste, în urma scrisorii primite de la autoritățile italiene.

Înscrierea o fac doar cei care doresc să voteze partidele italiene și candidații lor la europarlamentare.

Românii din Diaspora își vor putea exercita dreptul la vot în secțiile organizate de Ministerul Afacerilor Externe fără a fi nevoie să se înscrie pe liste speciale.

Se poate vota cu:

cartea de identitate

paşaportul simplu

paşaportul simplu electronic

pașaportul simplu temporar

Toate documentele enumerate mai sus trebuie să fie valabile în ziua scrutinului, 26 mai 2019.

Să votăm pentru o Românie mai bună! Țara are nevoie de noi!

#EUvotez #dedataastavotez #votezcontez #usrplus

Legea de organizare: Click pentru detalii
Vot în Diaspora: Cum votez în Diaspora?

6
Cum votați în diaspora la alegerile Europarlamentare pe 26 mai?

Cum votați în diaspora la alegerile Europarlamentare pe 26 mai?

Pe 26 mai, în Europa au loc alegeri pentru Parlamentul European. Românii din Diaspora își vor putea exercita dreptul la vot în secțiile organizate de Ministerul Afacerilor Externe. 

 

 

Întrebări frecvente:

  1. Unde pot vota?
    R: Aici regăsiți harta cu cele 441 de secții de votare din străinătate.

  2. Cu ce document pot vota?
    R: Se poate vota cu cartea de identitate, paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau paşaportul simplu temporar (valabile încă la data de 26 mai). 

  3. Pot vota dacă sunt înscris pe lista unei alte țări?
    R: Da! Toți cetățenii români pot vota în aceste secții chiar dacă sunt înscriși pe listele statului european în care locuiesc. Vor completa o declarație pe proprie răspundere cum că nu vor vota în ambele țări. Puteți descărca formularul aici.

  4. Pot vota în diaspora dacă sunt în concediu
    R: Da!
            1.  
  5. Pot vota în diaspora la referendum dacă sunt în concediu?
    R: Da!

  6. Pot vota dacă mi-au expirat documentele?
    R: Nu, trebuie să aveți un document, dintre cele enumerate mai sus, care să nu fi expirat.

  7. Trebuie să ma înscriu pe o listă specială pentru a vota?
    R: Nu, nu e nevoie.

  8. Se poate vota prin corespondență la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019?
    R: Nu, nu se poate.

  9. Dacă locuiesc în diaspora, pot vota în România?
    R: Da! Dacă sunteți in Romania, dar locuiți în străinatate sunt 2 posibilități:
    1. . Aveți carte de identitate, deci puteți vota în secția unde sunteti arondat; daca nu sunteți în acea localitate, puteți vota oriunde în țară pe liste suplimentare.
    2.  Aveți pasaport cu domiciliul în străinătate, tip CRDS. În acest caz, îl folosiți să votați oriunde în țară (atenție, este singurul tip de pasaport acceptat) pe liste suplimentare.

  10. E posibil să votez anticipat?
    R: Nu, nu se poate.

  11. La ce oră se deschid si închid secțiile de vot?
    R: Secțiile sunt deschise de la ora 7:00 pana la ora 21:00, pe fusul orar al țării în care votați.

 

Aici aveți detaliile Alianței, inclusiv lista cu candidații: https://www.usrplus.ro/

Detaliile legale, art. 6 al legii de organizare.

 

45
USR sprijină participarea românilor la alegerile din Belgia

USR sprijină participarea românilor la alegerile din Belgia

Duminica aceasta, 14 octombrie, se vor desfașura alegerile locale în Belgia, care au loc o dată la 6 ani.

USR sprijină implicarea cetațenilor români din Diaspora în viața politică din comunitățile în care locuiesc, pentru că și-a făcut o misiune din a încuraja implicarea oamenilor onești în comunitățile lor.

Pe cei care s-au înscris în registrul electorilor, îi felicităm pentru implicare și inițiativă. Votul lor duminica aceasta va da mai multă greutate și vizibilitate comunitații romanești din Belgia.

Avem numeroși români care candidează la aceste alegeri, lor ținem să le urăm succes în această cursă! Lista candidaților români si localitățile în care candidează o găsiți pe site-ul RomBel

Nu uita! Votul tău e vocea ta!1