O țară-n care să te-ntorci

O țară-n care să te-ntorci


Eram la Perugia acum câțiva ani.

Se vota pentru prezidențiale!

Habar n-aveam că pot vota și eu, lucram ca îngrijitoare la doi bătrâni, eram închisă în casă toată ziua și pe vremea aia aveam telefon fără net, eram ruptă de realitatea din țară.

Mergând pe străzi am descoperit însă o simplă foaie de hârtie pe care scria în română, simplu: ”Secția de vot nr…” și urma o săgeată. Mi-a bătut inima tare de emoție, m-am luat după săgeată și n-am găsit nimic. Am dat roată întregului cartier și tot nimic. Aproape cu disperare am sunat pe cineva care avea internet și am căutat până mi-a dat o adresă, trebuia să mă duc în strada cutare, la numărul cutare.

M-am dus și iar nimic.

Până când am început să mă uit cu atenție la oameni, știți voi că românii se recunosc între ei, am tras cu urechea și am urmărit gesturile, am văzut în ce clădire intră și acolo am intrat și eu. M-a întâmpinat un domn cu ”sărut mâna, doamnă”!

Mi-a venit inima la loc și i-am spus că tura viitoare să scrie mai bine indicațiile, să fie mai clare. Am votat cu o emoție nebună, de parcă viitorul României depindea de votul meu.

A fost prima oară când am simțit asta. La al doilea tur de scrutin știam deja unde să merg.

Același domn m-a întâmpinat la ușă și m-a întrebat cu mândrie:

Ați văzut c-am pus afișe mai clare?

Văzusem, da, eram bucuroși cu toții.

Și-n timp ce-mi căutam buletinul s-a deschis larg ușa și a intrat o familie de români, în grupul lor era și o bătrână.

O bătrână în toiag, nu în baston, ci în toiag din lemn, mergea greu, spatele slăbuț i se încălzea sub un ilic din lână neagră. Era mama și bunica tuturor de acolo.

Mi-au dat lacrimile și m-am întrebat pentru ce venea să voteze, de dragul cui venea. Ce forță îi dădea curajul să spere, să meargă șchiopătând spre cabina de vot dintr-o țară străină? Probabil că voia să moară pe perna ei.

Dar și mai probabil e că vedea cum i se chinuie copiii prin străini. Și-i părea rău după munca ei lăsată-n țară, îi era dor să se întoarcă la pământul și la bucata ei de cer. Știm toți de ce anume am plecat. Știm cât de ruinată e România, știm mai bine decât cei rămași tocmai pentru că o vedem mai rar și ne izbește, de fiecare dată, sărăcia și degradarea.

Și noi vrem să ne întoarcem la bucata noastră de pământ și la colțul nostru de cer, acolo unde să putem spune că suntem acasă.

Dacă bătrânica mea a putut veni șchiopătând la vot, putem și noi.

Generația ei a trecut prin război, prin comunism, prin sărăcie și a continuat să spere că România poate fi o țară în care să te-ntorci. Așa că să nu fim mai prejos!

Caută pe net secțiile de votare și arată că-ți pasă!

USR Diaspora ajută la organizarea cererilor de secții de vot!

Drepturi de autor: D-na Liliana Angheluta

8

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *