De ce muncim ”doi ani în unul”

De ce muncim ”doi ani în unul”

Sute de mii de românce, poate chiar mai bine de un milion, lucrează în afara țării la îngrijirea bătrânilor sau la curățenie.

Se cheamă ”badante” și „colf” în Italia, lucrează ”la intern” în Spania, s-au mulțumit cu puținul profesional pe care l-au prins din zbor pentru că, majoritatea, aveau copii de crescut acasă și părinți bolnavi de îngrijit.

Nu contează ce meserie aveau în România, departe de țară nu a mai contat nimic, și-au suflecat mânecile și-au trecut la treabă.

Ei bine, tocmai ele sunt cele mai dezavantajate de sistemul legislativ.

Știm că vechimea în muncă nu se înregistrează precum cea a muncitorilor, femeile lucrează ”doi în unu”, adică din doi ani lucrați într-o casă cu bolnavi de Alzheimer sau alte patologii dificile de suportat, doar un an este considerat vechime în muncă.

Știm că un muncitor care câștigă 1100 Eur beneficiază de un ajutor de șomaj în jur de 800 Eur. O femeie care lucrează chiar 8 ore pe zi la curățenie sau ca baby-sitter nu, va beneficia doar de maxim 500 Eur.

Totul la jumătate.

Datorită contribuțiilor mici, a taxelor pe care angajatorii le plătesc.

Și s-au pus toți de acord că ar fi bine ca italienii să nu sufere prea mult, nu contează că sutele de mii de femei se vor trezi cu un nimic de pensie, nu contează că atunci când se îmbolnăvesc nu pot avea decât 15 zile concediu medical plătit, sunt românce, poloneze, moldovence, cele din Europa de Est muncesc mult și n-au pretenții mari.

”Și dacă nu le convine să plece de unde au venit!” – au gândit unii și au semnat legea.

Există însă Convenția Internațională asupra Drepturilor Lucrătorilor Domestici, a fost încheiată la Geneva și semnată de multe țări ale lumii, inclusiv de Italia.

Acolo se stipulează că țările respective își iau obligația de a îmbunătăți legislația astfel încât lucrătorii domestici să aibă același sistem de contribuții și taxe ca și ceilalți muncitori.

În Italia nu se respectă.

Nu știu în alte țări, dar mă îndoiesc că nu sunt aceleași probleme.

Așa că invit și rog pe cei care lucrează în țările europene să distribuie articolul și să comenteze aici, chiar pe blog, să știm dacă e o problemă generală.

De ce acum?

Pentru că în urma sesizărilor din Italia, dl Cristian Ghinea, europarlamentar USR, a început discuția în Parlamentul European, a cerut ca drepturile femeilor să fie respectate.

Și e primul partid care face acest lucru după atâția ani de emigrație.

18

One Reply to “De ce muncim ”doi ani în unul””

  • Mariana Teodorescu

    By Mariana Teodorescu

    Reply

    Doamne ajuta! Să fie aprobat cu ușurință, m-aș bucura sa ne fie acordat și acest drept.
    Mulțumesc mult pentru sprijinul acordat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *