Cum a ajuns Olanda țara cu cele mai multe secții de votare pe cap de român din Diaspora

Cum a ajuns Olanda țara cu cele mai multe secții de votare pe cap de român din Diaspora

„Oricând poți fi refuzat. Atunci de ce să nu încerci?” – proverb olandez

În 26 mai, cu ocazia alegerilor europarlamentare, imaginile și clipurile de la secțiile de votare din Olanda făceau ocolul televiziunilor din România și obiectul unor dezbateri aprinse pe rețelele de socializare. Nu doar că românii veniseră să voteze într-un număr mai mare decât anticipaseră autoritățile române – dar unii dintre ei, se aleseseră și cu o bătaie din partea poliției olandeze, chemată chiar de către personalul Ambasadei României. Oamenii deveniseră din ce în ce mai nervoși pe măsură ce era clar că, după ore de stat la coadă, pe ploaie și fără nicio informație utilă din partea celor din secție, nu se vor putea apropia de cabina de vot, iar Ambasada s-a temut de cei câțiva care își scandau drepturile și forțau ușa clădirii.

Votul din Olanda se încheia astfel nu doar cu frustrarea miilor de români cărora li se refuzase dreptul de a vota, dar și cu șase plângeri penale din partea celor care căzuseră victimă violențelor nejustificate.

Votăm în Olanda, un proiect la firul ierbii, crescut cu sprijinul Alianței

O situație precum cea de la Haga i-ar fi putut descuraja și demobiliza pe mulți. Ce a urmat însă demonstrează că, acolo unde există bunăvoință și comunicare, există și posibilitatea unei schimbări în bine. Așa cum tragedia de la Colectiv din 2015 îi aducea pentru prima oară împreună pe românii din Olanda – într-o mobilizare fără precedent pentru ajutorarea victimelor venite din țară – la fel, scrutinul eșuat din mai îi determina pe unii rezidenți români să caute soluții, mai ales că urmau alegerile pentru prezidențiale. „De ce au venit mai mulți români de data asta?”, „Câte secții ne trebuie cu adevărat?” erau doar câteva dintre întrebările cărora încercau să le răspundă cei care puneau bazele proiectului „Votăm în Olanda”.

„Proiectul Votăm în Olanda este succesul întregii comunități de români din Olanda și o dovadă că se poate trece peste orgolii politice atunci când este nevoie” spune Dan Gheorghe, unul dintre cei implicați în proiect din partea Alianței USR-PLUS. „Este vorba de o inițiativă a comunității de români din Olanda, a RomPro, cu sprijinul Alianței USR-PLUS, a celorlalte partide politice și a Ambasadei României de la Haga. Doar așa am ajuns de la patru secții – câte am avut la europarlamentare – la 25 pentru prezidențialele din noiembrie. Pe lângă asta, în urma apelurilor USR-PLUS am reușit să mai găsim peste 300 de voluntari pentru a fi reprezentanți în aceste secții. Era evident că Ambasada și Ministerul nu aveau suficiente resurse pentru a asigura aceste noi puncte de votare și nu ne permiteam să repetăm dezastrul din primăvară.”

De la patru la 25 de secții

Grupul de inițiativă Votăm în Olanda la Ambasada României de la Haga, 12/09/2019

Dan Gheorghe descrie munca la proiectul Votăm în Olanda exact ca un manager de proiect. Vorbește despre echipă, ținte, termene limită și – desigur – despre buget.

„Noi am pornit de la situația în care, ochiometric cel puțin, vedeam că este nevoie de mai multe secții, dar nu știam de câte este nevoie pentru a avea un proces electoral rapid și decent pentru toți românii din Olanda. Nimeni nu știa câți români se află efectiv în această țară. Nici măcar Ambasada. Așa că am făcut o cerere la Biroul Național de Statistică și am aflat că, pe lângă cei aproximativ 36 000 pe care îi știa Ambasada, mai sunt de fapt peste 100 000 de lucrători sezonieri, un număr în creștere de la an la an. Să nu ne mirăm atunci că staff-ul ambasadei nu a făcut față la valurile de români care veneau către cele patru secții.”

Înarmați cu aceste date explicate într-un studiu de fundamentare și cererea din partea comunității, echipa Votăm în Olanda a pornit discuțiile cu Ambasada, trasând un calendar de lucru și prioritățile pentru cele șase luni rămase până la alegeri. Obiectivul era deschiderea a 35-40 de secții, după cum reieșea din calculele grupului de lucru.

„Spre deosebire de alții care au încercat un astfel de proiect, noi am avut noroc să găsim deschidere din partea Ambasadei.” spune Dan Gheorghe. „Nu spun că totul e fost ideal, dar am simțit că putem lucra împreună și s-a creat o atmosferă de încredere, mai ales din momentul în care au înțeles că noi nu veneam cu pretenții, ci cu o cerere fundamentată pe date,precum și cu disponibilitatea de a ajuta la găsirea de voluntari. Așa am reușit să creăm 21 de noi secții de votare, iar în baza formularului on-line creat de echipa Votăm în Olanda, am găsit peste 300 de voluntari care să fie prezenți în secții sau să ajute la diverse activități în cele șase zile de vot din noiembrie.

Ne dezamăgește totuși faptul că MAE nu înțelege că votul este un drept și nu un moft. An de-a rândul au existat doar două secții, iar oamenii s-au ferit să vină la vot, tocmai din teama de a sta la coadă ore în șir. Deschiderea de secții nu e un favor către români, ci o obligație a statului român, iar această problemă de mentalitate a fost vizibilă în toate etapele de lucru. De exemplu, a existat o reticență evidentă în a deschide secții în orașele aflate la graniță cu state mai mari – precum Maastricht, un oraș aproape de granița cu Germania – din teama de a nu fi nevoiți să-i primească și pe românii de acolo. Cu alte cuvinte, ne baricadăm în centrul Olandei, ca să nu muncim în plus pentru cetățenii țării noastre.

Indicatoare pregătite de către autoritățile olandeze

Tot de mentalitate – parțial cel puțin – ține și alegerea locațiilor pentru noile secții. Se poate vedea pe hartă că ele sunt grupate uneori la aceeași adresă. E foarte bine că avem aceste noi puncte de lucru, dar regretabil că și de această dată a primat economisirea, nu interesul cetățenilor noștri. De exemplu, eu pentru a ajunge la cea mai apropiată secție, trebuie să cheltui 20 de Euro pe un bilet de tren. Am făcut un calcul pornind de la faptul că ar veni la vot în jur de 40000 de oameni, toți cheltuind această sumă medie de 20 de Euro, de unde reiese că românii vor da 800 000 Euro de transport într-un singur tur de alegeri. Cu banii ăștia făceam încă 40 de secții de votare, pentru a oferi condiții egale tuturor românilor.”

De ce nu s-au înregistrat mai mulți români pentru votul în străinătate?

Nu au fost puține vocile care au criticat demersurile Alianței de a solicita înființarea de mai multe secții în străinătate. De la negarea efectivă a realității de la cozi și până la arătarea cu degetul către numărul relativ redus de români care s-au înregistrat, membri ai guvernului și simpatizanții lor nu și-au dorit aceste noi secții de votare și au mizat pe diverse tactici de a descuraja inițiativele românilor.

„Sunt trei motive majore pentru care românii nu s-au înscris la vot, ceea ce ar fi pus o presiune mai mare pe autoritățile noastre să deschidă secții noi. În primul rând, declarațiile ostentative și total iresponsabile ale ministrului Orlando Teodorovici, care nu s-a sfiit să insinueze că urmărește taxarea românilor din diaspora odată ce are în față cifrele de la ambasade. Cu alte cuvinte, un fel de amenințare voalată de jupuire marca PSD.

În al doilea rând, trebuie să recunoaștem că românii nu cunosc legislația europeană cu privire la dubla impozitare. Adică nu știu că nu pot fi taxați de două ori, și în România, și în țara unde sunt înregistrați.

În ultimul rând, nu e întotdeauna clar cu ce aranjamente economice au venit unii dintre români în Olanda sau în altă țară. Niciodată nu vom ști câți lucrează la negru, de exemplu.

Votăm în Olanda și după prezidențiale

Experiența Votăm în Olanda i-a motivat pe membrii acestui proiect să persevereze în discuțiile cu statul român și consideră că sunt în plin proces de învățare a ce înseamnă să îți ceri drepturile și să lucrezi în echipă. Cu un ochi către cele două rânduri de alegeri din 2020, echipa se pregătește să strângă rândurile pentru noi campanii de mobilizare. Lucrurile s-au schimbat însă, iar oamenii par a fi din ce în ce mai interesați de alegeri și de cine îi reprezintă și în ce fel. Spre deosebire de acum câțiva ani, la nivel de comunitate se simte dorința de a face lucruri împreună.

„Nu a fost întotdeauna ușor să ne atingem obiectivele”, conchide Dan Gheorghe „dar lucrurile sunt în mișcare, în aer plutește speranța, inclusiv în ceea ce privește posibilitățile de lucru cu oamenii. Am testat, de asemenea, și colaborarea în propria alianță. Îi amintesc pentru eforturile lor pe colegii mei Virgil Petrea și Codin Manolescu de la USR, Alexandru Popescu de la PNL, Lisa Evelin Schaeffer de la PMP și Cătălina Negru de la RomPro. Împreună cu ei am derulat proiectul comunității de români din Olanda în sprijinul Ambasadei și al MAE, creând, sper eu, un precedent și un model pentru viitoarele rânduri de alegeri, unde vom reuși poate să mobilizăm și mai mulți alegători și voluntari: Până la urmă, acesta este spiritul Alianței USR-PLUS. România a fost făcută de oameni care nu au stat departe.”

6

One Reply to “Cum a ajuns Olanda țara cu cele mai multe secții de votare pe cap de român din Diaspora”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *