Ziua Mondială a Luptei împotriva Cancerului la sân

Ziua Mondială a Luptei împotriva Cancerului la sân

Luna octombrie este declarată Luna Mondială a Luptei împotriva Cancerului la sân, o lună în care, la nivel internațional, au loc campanii de informare și de conștientizare cu privire la detectarea preventivă a cancerului de sân, cel mai comun tip de cancer la femei și care omoară anual jumătate de milion de femei pe tot globul (singura formă de cancer care provoacă mai multe morți în rândul femeilor este cancerul pulmonar).

Un studiu lansat de Coaliția pentru Sănătatea Femeii a descoperit că în România la fiecare trei ore o femeie moare din cauza cancerului la sân. Zilnic sunt diagnosticate peste 20 de noi cazuri, iar anual aproximativ 3500 de femei își pierd viața din același motiv.

Deși acest tip de cancer se află printre cele prevenibile, numărul mare de victime se explică prin faptul că 80% din cazurile de cancer la sân din România sunt detectate în fază avansată. Principalele cauze sunt lipsa unui sistem de screening organizat și nivelul scăzut de educație cu privire la menținerea sănătății, un indiciu clar al acestuia fiind reticența femeilor de a se adresa medicului în cazul unor suspiciuni (în general, cancerul mamar se poate detecta încă din stadiile incipiente prin simpla palpare a sânului).

În vederea rezolvării acestor probleme, USR propune în programul de guvernare o “Lege a prevenției” care să permită depistarea precoce a tipurilor de cancer care pot fi identificate prin screening (cancerele de sân, col uterin și colon) prin implementarea unui sistem în care cetatenii să fie testați periodic. De asemenea, acestor verificări regulate se vor alătura campanii de conștientizare, informare și responsabilizare care să încurajeze femeile să se ducă la medic pentru detectarea și tratamentul cancerului mamar.

USR știe că un comportament responsabil cu privire la sănătate începe prin prevenție și îi invită pe români să meargă la controale periodice și să îi încurajeze la rândul lor și pe cei dragi să facă la fel!

Surse:

World Health Organization
Marie Claire România
Fundația Regina Maria
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate

7
Dan Barna în Diaspora

Dan Barna în Diaspora

Salut,

Știu că putem fi fericiți și în România. Acesta e obiectivul meu. E mare, e enorm. Dar așa și trebuie să fie. Și te voi convinge și pe tine că e posibil. Iar apoi, împreună, vom reîncepe cu toții să sperăm, să visăm și să muncim pe brânci ca să ne găsim fiecare fericirea lui.


Nu-i ușor, ba chiar e greu să fii feliz, happy, felice sau heureux pe alte fusuri orare. Dar cei care au ales să plece măcar sperau că e posibil, pentru că aici le murise speranța. Când însă vei avea și aici un stat onest, cu temele făcute, și lideri care să te inspire, îți vei da seama că e mai ușor să fii fericit în România decât glücklich departe de țara ta.


30 de ani am trăit doar vremuri de speranță. Și an după an, zi după zi, speranțele au fost înlocuite de „merge și așa”, „mai bine nu se poate”. Ei, bine, eu vă spun că și în România se poate mai bine.


Fericiți în România.


De fapt, fix asta vrei și tu. Deci cum aș putea să vreau eu mai puțin? Și știi că nu-i absurd. E doar foarte ambițios.

AFLĂ MAI MULTE

Săptămâna viitoare, între 30 septembrie – 5 octombrie, voi fi în München, Milano, Roma, Barcelona, Madrid, Londra și Chișinău pentru a mă întâlni cu comunitățile de români.

În drumurile mele prin țară am întâlnit mii de români cu rude plecate la muncă în străinătate, acum voi merge în orașele europene cu cele mai mari comunități de români pentru a afla de la ei motivele care i-ar face să se întoarcă acasă. Plecarea continuă a tinerilor înseamnă pierderea noastră ca națiune, iar în calitate de Președinte vreau să stopez fenomenul care macină România.

DETALII DESPRE EVENIMENTE

Cu prietenie,

Dan Barna

8
Câteva gânduri despre campanie, minciuni anti-USR și fake-news

Câteva gânduri despre campanie, minciuni anti-USR și fake-news

În preajma alegerilor prezidențiale din această toamnă, filosofia USR ,,Fără hoție ajungem departe” se dovedește mai potrivită ca oricând în contracararea tacticilor electorale folosite de vechea clasă politică, aflată în continuu război nu doar cu democrația, ci și cu bunul simț.

În România se pare că nu se fura doar banii pentru școli și spitale, ci și adevărul. Social media a devenit în ultimii ani, la noi dar și peste hotare, o unealtă foarte eficientă pentru distorsionarea adevărului și manipularea oamenilor. În condițiile în care unii dintre aleșii noștri sunt în stare de orice pentru a rămâne la putere, să nu ne mirăm, atunci, că trebuie să păzim fiecare urnă de vot sau parcare din jurul secțiilor de votare, ceea ce USR se angajează că va face din nou, cu ajutorul miilor de membri și voluntari din țară și din diaspora.

Cum am trecut de la promisiuni false la fake-news

Deși minciuna nu este nimic nou in politică, ultimele scrutine electorale desfășurate în țara noastră – dar și la case mai mari – ne arată că lucrurile sunt în schimbare, mai ales în procesul de comunicare politică. Iar cum băile de mulțime nu mai sunt ce-au fost, politicienii noștri par să-și fi mutat resursele în online, acolo unde libertatea de exprimare se confundată mai lejer cu împroșcarea în voie cu noroi. Un fel de sat fără câini al comunicării.

Chiar zilele acestea jurnaliștii de la PressOne au descris cum funcționează mașina de propagandă a PSD în mediul online, cu pagini false, știri denigratoare și reclame sponsorizate. Investigațiile arată cum, în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare, administratorii paginilor Litere.net și Politice.net au fost plătiți direct de PSD cu 850.000 de lei. Acum că ne aflăm în apropierea campaniei pentru prezidențiale, aceleași pagini au fost reactivate, în special pentru reclame împotriva Alianței USR PLUS. Lor li se adaugă iqŞtiri, Ciuma Roșie, Stiri Politice, România Puternică, RâsuPlânsu și multe alte pagini, care apar zilnic.

Internetul abundă în definiții pentru fake-news – sau știri false, dar esența se înțelege de la sine – acestea sunt înșelătoare, conțin informații trunchiate și sunt circulate cu rea-intenție. Așa cum rezultă și din investigația celor de la PressOne, ceea ce este îngrijorător este că actuala clasă politică investește resurse financiare importante în știri false, propagate apoi de mii de postaci către un public din ce in ce mai racordat la on-line, deturnând discuția de la subiecte cu adevărat importante pentru dezbaterea publică. Printre categoriile vizate sunt și românii din diaspora, care își iau informațiile despre ce se întâmplă în țară din on-line și care, spre disperarea PSD, votează în număr din ce în ce mai mare cu Alianța USR Plus.

De ce folosește PSD știri false si cui se adresează acestea?

Știrile false nu sunt numai despre dezinformare, polarizare sau saturarea internetului cu povești. Acestea se pliază pe anumite credințe sau temeri deja existente în spațiul public, săpând încet, dar sigur la temelia democrației.

Să luăm deja-plictisitorul exemplu al presupuselor contracte cu statul ale președintelui USR, Dan Barna. Este evident că scopul arătatului cu degetul către acesta nu este pornirea unui audit – în fond, se poate verifica ușor legitimitatea acestor contracte, precum și neimpresionta declarație de avere a lui Dan Barna, publică pe pagina Camerei Deputaților – ci sporirea lehamitei fata de politicieni – ,,toți sunt la fel”, nu-i așa? – și descurajarea participării la vot. De ce? Pentru că absenteismul este singurul lucru care mai ține PSD-ul pe linia de plutire.

In aceeași cheie putem analiza acuzațiile care circulau prin 2016, cum că noi, USR, am avea legături secrete cu Soros, acesta plătind câte 30 de lei pe fiecare câine scos la protest. Aceste fabricații mizau atunci pe perpetuarea mitului ,,România – colonia occidentului”, ceva care, în general – și cu sprijinul Rusiei – prinde bine în Europa de Est. Cu alte cuvinte, să nu mai ieșim la vot că oricum ne impune Vestul ce și cum să facem la noi in țară.

Fake-news ca fenomen global

Dar dacă la noi discuția despre ce înseamnă știrile false și care este efectul lor asupra alegătorilor de abia pare a începe, putem în schimb să privim către democrații mai consolidate pentru a ne face o idee despre unde am putea ajunge dacă nu luam în serios puterea minciunii în politică.

În Statele Unite, la trei ani de la alegerile care l-au instalat pe Trump ca președinte, nu mai e niciun secret că victoria acestuia a survenit (și) în urma unei campanii bazate pe știri false, multe fabricate de site-uri obscure din Macedonia. Acestea au vizat insinuarea unor așa-zise legături ale lui Hillary Clinton cu ISIS și traficul de arme, dar și chestiuni mai „light” precum faptul că Trump are binecuvântarea Papei pentru Casa Albă. Apoi, la viteza cu care au fost propagate și multiplicate toate aceste presupuse știri, eforturile de demontare sau tentativele de a discuta despre economie nici nu au mai contat. Agenda fusese deja setată, măcar cantitativ.

La fel de nocive au fost știrile false și în Marea Britanie, în jurul scrutinului pentru referendumul privind apartenența la UE. Precum în Statele Unite – și tot cu suspiciunea implicării Rusiei, sume importante au fost pompate pentru inundarea social media cu știri false, preponderent despre o imigrație aparent scăpată de sub controlul liderilor europeni. Cine este cât de cât familiarizat cu media și cultura britanice, poate vedea însă că aceste știri nu au venit din senin, suspiciunea față de Uniunea Europeană fiind cultivată decenii la rând de presa și politicienii din Anglia. Frustrările acumulate după cel de-al Doilea Război Mondial și mitul Germaniei naziste reîncarnate într-o Uniune Europeană indiferentă la nevoile britanicilor, au fost intens speculate, inclusiv de Boris Johnson, actualul premier britanic și ani buni corespondent la Bruxelles pentru presa conservatoare. Exemplele alese de acesta pentru a ridiculiza legislația europeană sunt pe cât de mincinoase, pe atât de eficiente în a stârni indignarea englezului de rând. Nimeni nu are dreptul să îi spună acestuia că nu mai poate mânca salată de creveți, chintesența fine dining-ului pentru clasa de mijloc din Anglia, deși Comisia Europeana nu a spus niciodată asta.

Ne vedem la vot

Înapoi în România putem vedea că folosirea știrilor false ne aduce și pe noi, măcar la acest capitol, în rând cu lumea. Deși nici nu am început oficial campania, suntem asaltați de știri mincinoase marca PSD, în care ni se spune cu nonșalanță ca noi de fapt trăim bine, iar doamna Dăncilă este savant de renume mondial. Nicio vorbă despre cele cinci milioane de români care s-au văzut nevoiți să emigreze din România în ultimii 30 de ani și nicio piatră pusă la temelia celor opt spitale regionale promise de așa-zișii social-democrați români. Acestea sunt însă ultimele zvâcniri ale unei clase politice învechite, al cărui mod de a conduce va fi schimbat de USR, scrutin cu scrutin și om cu om.

Dați un like, dar ne vedem la vot.

de Alina T.

8
Alianța USR PLUS a strâns peste 380.000 de semnături pentru candidatura lui Dan Barna

Alianța USR PLUS a strâns peste 380.000 de semnături pentru candidatura lui Dan Barna

Alianța USR PLUS a strâns peste 380.000 de semnături pentru înscrierea candidaturii lui Dan Barna în competiția electorală pentru Președinția României.

În ultimele săptămâni, Dan Barna a fost într-o caravană prin 25 de localități din Moldova, Muntenia și Transilvania, în care a strâns semnături și a vorbit cu oamenii despre planurile sale ca președinte. 

3
USR denunță tentativele de descurajare a votului românilor din diaspora

USR denunță tentativele de descurajare a votului românilor din diaspora

Uniunea Salvați România denunță orice tentativă de descurajare a participării la vot și de îngrădire a drepturilor românilor din diaspora, așa cum reiese din declarațiile domnului Eugen Terteleac, Președintele Asociației Românilor de Italia, în cadrul Forumului Românilor de Pretutindeni, eveniment care se desfășoară zilele acestea la București sub patronajul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

4
Eu n-am votat

Eu n-am votat

Să nu uitați să votați cât mai repede dimineața, când se deschid secțiile

Sigur că da, votez imediat cum se deschid oficial urnele, apoi îmi mănânc sandwichul și poate am și-un pic de timp să mă odihnesc puțin pana încep să vină oamenii, că știu că mă duc nedormit, am terminat munca la 2 dimineața sâmbăta!
Așa sună socoteala de acasă. Iar în târg, mai exact în buricul târgului, la ICR, am ajuns pe la 6.15, cu o întârziere pentru că sunt incapabil să mă trezesc fără Cookie Jam după 1h-1.30h de somn. „Buna dimineata! le zic celor vreo 20 de oameni care asteptau deja la coada.

Stiți cu formularele astea pe propria răspundere…Da, știam, dar dintr-o dată m-am simțit super-responzabilizat de faptul că reprezentam poziția oficială. Și, vreo 40 de minute mai târziu, când încercam să recapitulez mental cam ce trebuie să fac… „Haideți că e 7, deschidem secția„. 7 și 2 minute chiar, dupa ceasul meu. La dracu’!, m-am aruncat în spatele biroului construit din 3 mese lungi puse în linia care procesa alegatorii. Am ieșit de acolo la 23:26, la scurt timp după ce am procesat ultimul om care a apucat sa voteze în secție. El ajunsese acolo pe la 2.30pm. Eu aș fi vrut să ajung la toaleta de pe la 11am, și am avut vreo doua încercări eșuate să beau apă în jur de 3pm. Cele două sticle pe care mi le-a pus pe masa colega le-am regăsit după miezul nopții căzute sub masă. Mi-a pus pe masa și vreo 3 mini-ouă de ciocolată care au stat acolo vreo ora (cred că o ora, timpul a fost extrem de estompat duminică), după care mi-am dat seama că mă încurcă și le-am băgat în buzunar. 
Asteptam de 3 ore!” „Dumneavoastră cât ați așteptat?” „Cred ca vreo 4 ore, 4 ore și jumătate„. Întrebam din când în când. La un moment dat, relativ devreme, mi s-a părut că reușisem să reducem puțin timpul, cred că am auzit 2 ore și jumătate la un moment dat. Dar după prânz a crescut constant, 6 ore era noul normal, și a urcat spre 9 ore seara. Ultimii oameni care au votat ajunseseră pe la 2-2.30.
Dar foarte puțina lume nervoasă. Oboseala, dezamagire, abia dupa-amiaza târziu a început iritarea, când a devenit evident că unii nu vor vota. Aud de la colegi din alte secții că au fost numiți „pesediști„. Nu mi s-a întâmplat, poate și pentru că am avut norocul ca din când în când să fiu recunoscut de câte cineva, ba de pe la vreun miting, ba vreun protest, o împarțire de fluturași, o poza pe Facebook… „Dumnezeule, nu-mi vine să cred că a funcționat” îmi ziceam în minte, cu un super-sentiment de împlinire că munca din ultimele… nu știu? 2 luni? 5 luni? Nicu Ștefănuță își face campanie din martie trecut… În fine, că munca noastra n-a fost degeaba.
Popor de nevotati!” îmi mai ziceam în gând, de cate ori puneam pixul pe mijlociul drept, care și-acum mă doare. Dar ideea că trebuie să ne mișcăm cât mai repede, că trebuie să voteze căt mai multă lume și că trebuie să gandim metode prin care să scurtăm timp de unde se poate, pentru că vom avea timp de sărbătorit de maine făcea mai mult de o durere în degetul mijlociu.

Draghicescu Marinca Constantin Alexandru, serios? Unde e Ion Rus din Dej? Unde e Dan Pop din Ip? De ce n-aveți toți nume scurte?


8.30, jumătate de ora până la închiderea urnelor. „Haideti sa deschidem usile, sa bagam cat mai multi oameni inauntru!„. Poate 2-300 la 9pm în secția de votare și în holul ICR-ului, înghesuială mai mare ca la concert Metallica. De data asta cu nervi, toți. Poliție. Scandări supărate de afara, de la cei care n-au apucat să intre. Momente tensionate și oameni care amenință să spargă, să rupă, să facă orice doar să voteze. „Dacă sunteți aici, o să votați! țipă șefa de secție, cu toți cei 160 de cm ai ei urcați pe masă și chiar și așa de o înălțime comparabilă cu unii dintre scandalagii. Dar când înțeleg ce se întâmplă atmosfera se mai detensionează. Glumim, râdem. „Nu, nu poți să votezi pe masă, trebuie să te duci în cabina de vot!„, și-i iau omului din mână buletinele de vot pe care tocmai i le dadusem. Restul înțeleg și se conformează. 23:26, ultimul om din secție votează. 12 oameni rămași, care n-au apucat să-și treacă buletinele prin SIMPV, supărați că pe ei nu-i interesează, erau în sectie la 9, vor să voteze. „La naiba, pânî la urmă n-am apucat să votez!” mă gândesc în toaletă, fericit că am apucat totuși să fac pipi. Când mă întorc, dupa 23:30, cei 12 ceva mai calmi. S-a facut un proces verbal, li s-a explicat cum și unde pot face sesizări și contestații, ne despărțim prieteni. Un polițist britanic, și el mulțumit că oamenii pleacă, ușor ușor și că n-au fost nici un fel de violențe.


Urmează noaptea de numărare, a doua noapte de nesomn, dar de data asta jubilez. Timid la început, că nu vreau să jignesc oameni care poate au alte opțiuni politice după ce am trecut prin 16 ore de foc împreuna. Dar spre 2-3 noaptea, când începem numărătoarea efectivă mi se alatură și ei și mă simt campion fără să fi concurat în ceva.
Alianța are 82 de voturi din prima sută, dar sunt dezamagit că la încheierea numaratorii scădem la 71.25%. PNL 16.25%, PSD 0,57%. 12 voturi, de 4,3 ori mai puțin decât independentul George Simion. Dar tot sunt gelos pe Stratford, la ei PSD a avut 0,49%.
Am ajuns acasă luni la 11am, negru în jurul ochilor de parcă aș fi fost bătut și începusem să văd ca prin ceață spre marginea campului vizual. Dar e ok, o să dorm puțin, apoi pot să mă alatur și eu sărbătorii. A fost o zi bună.


Leonard Bacică, delegat Alianța USR-Plus 2020, secția 294 Străinătate – Londra 1

 

6
A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

A fi sau a nu fi (dez)orientat politic…

Ca orice copil, am fost întrebată, la vremea mea, ce o să mă fac când o să fiu mare. Răspundeam ba Mădălina Manole, ba scriitoare. Am ajuns profesoară. „Nu mă plâng, nu mă jelesc, nu strig„, vorba cântecului. Dimpotrivă. Niciodată însă nu mi-a trecut prin cap să devin politician. Din motive diverse, însă „niciodată să nu spui niciodată„, vorba altui „cântec„. Dintr-un copil obedient şi o adolescentă nerebelă, am ajuns un adult aproape plicticos care a crezut că, dacă îşi făcuse tema la istorie şi fusese atentă la ora de educație civică, era suficient să filtreze informaţii în campanie şi să meargă la vot. Votam, plăteam taxe. Ce putea statul să îşi dorească mai mult de la viaţa mea?

Credeam că îmi făceam treaba de cetăţean şi, chiar şi dacă nu m-aş fi dus la vot, viaţa mea de zi cu zi părea total separată de politică. Replicile celebre precum „nu mă interesează politica„, „toţi sunt la fel„, „nu contează cu cine votez eu, că tot ei decid” le-am trăit şi eu ca orice român care şi-a târât existenţa imediat după comunism. Nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că aş fi putut să am profesori mai competenţi, toaletă în interiorul scolii, apă curentă în casă, doctori mai ieftini, ambulanţe mai rapide, spitale mai curate, tramvaie punctuale sau metrou. De sprijin pentru cercetare nu mai vorbesc. Am luat realitatea aşa cum era şi mă încăpăţânam cumva să nu fac legătura cu politica. Am avut nevoie de trei episoade de revelaţii ca să încep să lupt:

Episodul 1:

După vreo 25 de ani de existenţă, aproape de alegerile prezidenţiale, mă conversam cu nişte studenţi la facultatea unde predam şi le ascultam ignoranţa intenţionată de a nu se duce la vot. Fără vreo orientare politică, i-am încurajat să se ducă la vot, să sprijine boarea de democraţie pentru care oameni din neam muriseră. „Cri cri!” s-a auzit după pledoaria mea. Mi-a trecut apoi prin cap să îi întreb ce însemna pentru ei democraţia, ce însemna principiul separării puterilor în stat.

M-au luat cu „Haideţi, doamna, că nu suntem la Ştiinţe Politice!” sau „De ce trebuie să ştim noi aşa ceva?
Am fost uluită. Erau cetăţeni cu studii superioare care aveau deja drept de vot şi nu ştiau cum funcţionează o ţară, iar alţii se mirau cum români care nu ştiu citească pun ştampila pe diverse flori pentru o pungă goală. Nu ştiam unde era ignoranţa mai grosolană.

Episodul 2:

De la prea multe cărţi cărate, de la lipsa culturii de a face sport, am făcut într-o zi de vacanţă (că eu ştiu când să mă îmbolnăvesc) hernie de disc. În acea perioadă, aveam două locuri de muncă. Deci două asigurări de sănătate. Însă nu m-a surprins că am mers cu plicul la anestezist, la chirurg, că aşa se face dacă ai prostul obicei să vrei să nu mori. Aproape că nu m-a surprins nici şi când asistentele îşi fluturau buzunarele în faţa mea în timp ce eu agonizam de durere. Eram aşa de obişnuită cu aceste tradiţii, că mi s-au instalat în gândire ca normalitate. Însă pe lângă aceste „atenţii” şi două asigurări de sănătate mi-am plătit până şi branula de la urgenţe. Unde se duceau toate procentele lunare pentru sănătate din salariile mele? De ce se strângea atâta sărăcie în colegii mei de salon cărora nu aveau să le dea două căni de ceai deodată? De ce eu îmi plăteam cu vârf şi îndesat nămolul de la băi şi fiecare procedură unde înduram mizerie, răutate, bătrâneţea altora şi rugină omniprezentă? Oare am luxul să cred în pensie? Aşa am ajuns să mă întreb. Parcă prea des.

Episodul 3:

Într-o seară, voiam să ies în oraş cu prietenii. Unul dintre ei, care era în temă cu toate concertele, ne expusese încă de dimineaţă ce opţiuni aveam. Ne-a făcut reclamă că era gratis, că îşi lansau un album, că „Goodbye to gravity„. A vuit grupul nostru de what’s app cu „da„-uri. Cu vreo două ore înainte să ne întâlnim, tot acest prieten a zis că parcă era mai bine să ne ducem în Barfly, unde cânta „Partizan„, că poate avea să fie prea aglomerat dincolo. Pe mine m-a convins. Mă încadrăm şi mai bine în timp şi în loc. Acest gând simplu poate mi-a salvat viaţa. Iar pe când stăteam noi fain frumos la concert, pe unii prieteni au început să îi sune părinţii. Era ciudat. Era trecut de 10 pm., nu mai eram la o vârstă cu oră de ajuns acasă. Veneau rând pe rând de afară, cu telefonul în mână, care mai de care mai îngrijoraţi. Am aflat apoi cu toţii de incendiu. Concertul nostru s-a întrerupt. Ecranul de la bar ne arăta parcă scene desprinse dintr-o epocă în care luase cetatea foc, pentru că paznicul din turn adormise. Am devenit cu toţii îngrijoraţi şi îi sunam pe prietenii noştri care aleseseră celălalt concert. Unii au răspuns, alţii nu au mai răspuns. Niciodată. Aşa s-a instalat şi mai multă furie şi frustrare în noi. Şi amărăciune. Şi nedreptate. Pentru toate am început să strig la proteste, să sparg aburul din frigul iernii lui 2015-2016. Doar abur şi spume. Ne întâlneam câţiva şi strigam şi ne ceream normalitatea.

Poate au fost mai multe episoade, poate mi-a luat prea mult timp până să îmi dau seama, dar aşa am ajuns eu să nu stau deoparte. Câteva luni mai târziu, m-am mutat în Londra. Deşi mă depărtasem geografic de ţară şi devenisem mai furioasă pe autorităţile care se afişau parcă cu mai mare nonsalanţă incompetenţa şi nepăsarea, mă uitam şi mai mult la ştiri şi protestam cu românii de oriunde mă aflam. Fie că mă găseam în Piaţa Victoriei fie că mă duceam în faţa ICR Londra, mă îmbrăcam în tricolor şi cântam imnul cu aceeaşi furie şi frustrare, dar parcă cu mai multă dragoste pentru oamenii din jur care îşi sacrificau timp, îşi expuneau curajos grijile sau expuneau pancarte amuzante, dar triste. De la bebeluşi cu pancarte că li se luau banii de pufuleţi, până la oameni care ştiau că normalul şi corectitudinea erau posibile pe alte meleaguri, dar la noi nu. Am ajuns să cred cu tărie că simţul umorului românesc ar trebui să fie patrimoniu naţional. Erau momente când mă cuprindea o căldură ce îmi aluneca prin vene şi o tristeţe care miroase a speranţă. Cred că aşa aş defini eu patriotismul.
După aproape un an de stat în Anglia, m-am mutat în Elveţia. Aici patriotismul meu a căpătat altă formă.
Mă duceam la proteste cu şi mai multă înverşunare. Pentru că scena politică din România devenise din ce în ce mai ridicolă. Pentru că eu trăiam într-o ţară în care totul mergea strună. Pentru că purtam permanent eticheta de „expat„, iar eu trăiam într-un acasă wireless. Pentru că mi-era dor de o Românie care, de fapt, nu a fost niciodată cum ne dorim.
Şi aşa am concluzionat că mersul la vot şi la proteste nu erau suficiente. Şi am devenit membru de partid.

USR.

USR cel fain.

În 2017.

Nu doare. Nu e greu, iar oamenii sunt diferiţi, dar îi unesc aceeaşi disperare de mai bine, aceeaşi saturaţie de umilinţă. Am cunoscut oameni de-a dreptul frumoşi, dedicaţi, diferiţi şi dornici să ducă în faţă dorinţele unui popor întreg. Nu mi-au putut oferi iniţial nimic în afară de speranţă. Nimic în afară de convingerea că doar dacă suntem mai mulţi reuşim. Unii vin cu idei, unii cu pragmatism, alţii cu tehnologie, alţii doar vin. M-am alăturat unei echipe din Diaspora. Sunt un grup de oameni extrem de prietenoşi şi de primitori care apreciază oricât de mică ar fi implicarea mea. Mulţi dintre noi eram stângaci în această ocupaţie, obosiţi după serviciu. Însă am glumit, am studiat şi ne-am consultat unii pe alţii. Partenerul meu de viaţă este o sursă nesecată de energie în ceea ce priveşte implicarea în acţiuni cu şi despre partid. Şi-a dedicat luni întregi cu organizat de evenimente, cu strâns de semnături pentru secţii noi de vot. E un om care are încredere în oameni, vede fainoşagul din suflete şi din partid, calculează şi studiază sondaje cu agilitate şi multă speranţă. Cât despre mine, ca profesoară orientată politic, am un singur ţel constant: să ating culmile educaţiei în politică, să învăţ politicienii de la putere să trăiască doar decent. Am ajuns să mai cunosc câţiva ca el şi o mulţime de români, care au ales să se întâlneascu cu noi, membrii USR, care sunt plecaţi din România în timpul comunismului sau al drăgnismului ridicol. Ce de poveşti! Ce de suflete suferinde sau vieţi pierdute! Câţi copii au crescut sau cresc cu identitate culturală neclară? Câţi copii rămân în ce a mai rămas din „acasă” şi îşi aşteaptă părinţii care au toate slujbele inventate şi visează la o viaţă mai bună măcar pentru ei, pentru copii? Câţi români spun cuvinte de dor sau înjură în alte limbi! Mulţi! Poate chiar mai mulţi decât cei care au făcut coloane să aştepte să voteze. Poate chiar aceia!

Sunt prea mulţi oameni umiliţi de un guvern absurd şi lacom care se bazează pe gândul că românul nu poate să facă mai mult decât să fie parazitat. Acum însă guvernului actual a început să îi fie puţin frică, pentru că a văzut că tot mai mulţi oameni ca şi mine, poate cu alte poveşti au realizat că, indiferent cât de funcţionali ajungem când ne facem mari, tot politica guvernează sistemul în care trăim. Oricât de rapidă şi de performantă ar fi maşina pe care ne-o cumpărăm din banii munciţi cu trudă în ţară sau afară, ambulanţa care vine să ne salveze viaţa nouă sau celui drag de acasă tot neperformantă rămâne sau blocată în ambuteiaje infernale pe care primarii le ignoră. Prezenţa la vot este dreptul şi obligaţia noastră, însă nu este suficient. Soluţia este tot timpul în oameni. În acest caz, în oamenii care se unesc şi se „useresc”.

de Angela Dumitran –  USR Diaspora

 

13
Trei zile de vot disponibile pentru prezidențiale

Trei zile de vot disponibile pentru prezidențiale

Românii din Diaspora vor avea trei zile la dispoziție pentru a vota la prezidențiale

Apar și propuneri trăznite în Comisia specială de reformă electorală. Un coleg de la UDMR, fost membru și în Comisia Iordache, a propus astăzi ca votul în Diaspora să se oprească la ora 21.00, ora României, peste tot în străinătate.

Motivația: românii din străinătate care stau încă la coadă la 21.00, ora României, pot fi influențați de exit-poll-uri. Amendamentul a fost respins.

A trecut însă amendamentul care prevede ca votul în Diaspora, la alegerile prezidențiale, să se desfășoare pe durata a trei zile: vineri, între orele 12.00-21.00 și sâmbătă și duminică între orele 7.00-21.00. Toate persoanele aflate în secția de votare sau la coadă, în exteriorul secției, la ora 21.00, vor putea vota până la ora 23.59.

După discuțiile din Comisie, amendamentele vor merge în plen, pentru votul final.

Preluare Radu Mihail

0
Alianța 2020 USR PLUS oferă asistență juridică românilor din diaspora

Alianța 2020 USR PLUS oferă asistență juridică românilor din diaspora

Alianța 2020 USR PLUS oferă asistență juridică românilor din diaspora care vor să îi tragă la răspundere penală pe cei care le-au îngrădit dreptul constituțional de a vota pentru alegerile europarlamentare. Acțiunea de a îngrădi dreptul cetățenilor de a vota este prevăzută și pedepsită de art. 385 din Codul Penal.

La cum s-a votat în diaspora putem spune cu certitudine că votul ar fi fost altul dacă toți românii ar fi fost lăsați să voteze. Este inacceptabil. Gândul nostru merge spre zecile de mii de oameni care au stat la coadă. Românii trebuie să facă plângere împotriva statului român și apoi statul să găsească vinovații. Alianța pune la dispoziție consultanță pentru cetățenii care vor să înainteze plângeri penale. Încurajăm toți cetățenii să își conștientizeze acest drept fundamental, dreptul la vot. Să ne apărăm drepturile în fața statului, mai ales în momentele cheie, atunci când cetățenii au ceva de spus.“

transmite Vlad Voiculescu, coordonatorul campaniei din partea PLUS.

Alianța 20202 USR PLUS îndeamnă toți cetățenii să-și facă dreptate pentru a trage un semnal de alarmă că cei responsabili de organizarea alegerilor nu pot îngrădi drepturi fundamentale. Mai grav este că după ce au stat ore întregi la cozi, mai mulți români au fost evacuați de poliție și agresați fizic.

“Diaspora a arătat o mobilizare exemplară la vot. Însă este o rușine modul în care Guvernul a organizat alegerile europarlamentare și mai ales modul în care a tratat situația. Mulți români au fost împiedicați să voteze, am văzut cum mii de români au fost umiliți de statul român. Proasta lor organizare nu va trece cu vederea și nici nu va fi uitată curând. Oamenii trebuie să-și facă dreptate iar noi ne vom folosi de instrumentele legale pe care le avem în Parlament pentru a evita o nouă batjocură în viitor.”

conchide deputatul Cătălin Drulă, coordonatorul campaniei din partea USR.

2
Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

Decizia Biroului Electoral Central – 3 urne de vot

26 Mai 2019 este ziua în care fiecare dintre noi are puterea de a hotarî viitorul!

Pe 26 mai, toate țările membre ale Uniunii Europene își vor exprima, prin vot direct, opțiunea pentru viitoarea delegație care le va reprezenta în Parlamentul European.

Pentru românii din țară dar și din străinătate însă, 26 mai înseamnă nu doar ziua alegerilor pentru Parlamentul European, ci și ziua în care răspundem cu DA sau NU în cadrul referendumului pe tema justiției, declanșat de președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis.


Cum se vor desfașura alegerile?

Conform celor dispuse de Biroul Electoral Central, fiecare cetățean va primi, după validarea electronică a documentului de identitate: carte de identitate pentru românii din țara și carte de identitate sau pașaport pentru românii din Diaspora – trei buletine distincte de vot:

  • Pentru alegerea candidaților favoriți în cadrul Parlamentului European
  • Pentru cele doua întrebari adresate în cadrul Referendumului – câte unul pentru fiecare întrebare

Decizia BEC de a așeza cele două întrebări la referendum pe două buletine separate este nejustificată și îngreunează procesul electoral. Astfel, vor exista trei buletine de vot și trei urne separate, efectele fiind:

  • Creșterea costurilor atât vizavi de tipărirea buletinelor de vot dar și a costurilor logistice
  • Validarea referendumului doar pentru una din întrebări, acest lucru putând să favorizeze actuala coaliție de guvernare
  • PSD-ALDE
  • Riscul creșterii fraudei electorale

Pe durata ultimelor luni, PSD-ALDE au încercat, pe rând, să impună desfașurarea scrutinului în secții separate – una pentru Parlamentul European și alta pentru Referendum, îngreunând accesul cetatenilor la urne, sau creșterea pragului de validare a referendumului, ceea e ar fi scăzut posibilitatea validarii referendumului.

Datoria politicienilor este să asculte vocea cetățenilor și să legiuiască numai și numai în beneficiul acestora, facilitând inclusiv procesul de votare, iar USR știe acest lucru și îl pune în practică. Trebuie să fie ușor să votăm – și aici ne gândim mai ales la românii din străinătate pentru care procesul electoral a fost mereu neprietenos din cauza numărului restrâns de secții de votare.

Acesați harta secțiilor de votare din Diaspora

Cu ajutorul vostru, al cetățenilor români locuind în spatiul comunitar dar și în afara lui pe toate continentele, filiala USR Diaspora a deschis, pentru prima oara, un număr record de secții de votare! Știm cât de important este pentru voi si pentru familiile voastre votul, așadar am usurat procesul: veți călători mai puțin și veți aștepta mult mai puțin timp pentru a vota!

Pe 26 mai mergem la vot cu mic, cu mare, pentru că votul este puterea noastra, a românilor din toată lumea, și doar prin el vom schimba societatea de mâine pentru noi, pentru bunicii noștri, dar mai ales pentru copiii noștri!

DIASPORA VOTEAZĂ!

Ai întrebări despre cum poți vota în străinătate pe 26 mai?

Accesează secțiunea de întrebări frecvente referitoare la alegerile europarlamentare din 26 mai

*În cazul în care mai ai întrebări nu ezita să adaugi un comentariu mai jos!

0