Mihai Stroe a plecat de mulți ani din România, dar e cu gândul tot la acasă. Acasă este și echipa lui preferată de fotbal, Petrolul Ploiești, cea care l-a inspirat ca, la 1 Decembrie 2013, împreună cu alți suporteri petroliști să înființeze Asociația Diaspora Galben Albastră din afara României, prima de acest fel pentru suporterii români de peste hotare. Aici se întâlnesc la ,,un amical” români-petroliști din toate colțurile lumii, iar din cotizațiile pe care le strâng, Mihai și ceilalți pasionați ai sportului cu balonul rotund, susțin nu doar activitățile organizației, ci și nenumărate acțiuni caritabile pentru copii defavorizați din România.

De la fotbal la politică n-a fost cale lungă, iar notorietatea pe care și-a câștigat-o în Reus, orașul de 103 000 locuitori din regiunea Catalonia, unde locuiește de 15 ani, l-a ajutat pe Mihai să convingă mulți alți români să semneze pentru campaniile USR pentru Fără penali în funcții publice sau pentru alegerile prezidențiale. Apoi, când a văzut că autoritățile române refuză sau se eschivează să deschidă o secție de vot în oraș, și-a luat asupra lui să convingă nu doar oamenii să se înscrie pe votstrainatate.ro, dar și consulatul că votul nu este un moft, ci un drept al fiecărui cetățean român.

,,Nu e nevoie”

,,Eu am scris consulatului României despre nevoia acestei secții în Reus încă de dinainte de Europarlamentare, când statul român considerase că e suficient să deschidă doar patru secții în toată regiunea Catalonia, asta deși doar în provincia Tarragona, din care face parte și Reus, avem peste 14 000 de români cu drept de vot.”, povestește Mihai între două lecții cu băiatul lui.

,,Pentru noi, cei din Reus, nu se deschisese niciuna, cea mai apropiată fiind cea din orașul Tarragona. Cererea mea s-a bazat, însă, pe niște calcule care s-au adeverit până la virgulă în 26 mai. Eu am scris negru pe alb că, pornind de la condițiile de vot oferite la europarlamentare – adică scris CNP de mână, trei minute pentru fiecare votant – nu pot vota mai mult de 1400 de români în cele 14 ore din ziua votului. Adică un număr mai mic decât numărul de locuitori și din Tarragona, și din Reus. Și ca să vezi, la finalul zilei am avut 1388 de oameni pe liste în secția din Tarragona.

La început am crezut că înființarea unei secții de vot pentru comunitatea de români din Reus o să rămână o luptă cu morile de vânt. Un vis frumos, dar nu pentru acum. Am simțit că autoritățile române din regiune au căutat orice pretext pentru a nu înființa o secție și pentru noi, cei din Reus, asta deși comunitatea de aici este destul de mare, nemaivorbind de cei care locuiesc în împrejurimi. Schimburile de mailuri între mine și consul ajunseseră hilare la un moment dat. Ne repetam unul altuia aceleași lucruri, eu că trebuie, el că nu e nevoie.

Autoritățile române trebuie să înțeleagă că deschiderea de secții nu este un cadou pentru noi, cei din diaspora. Nu se poate să știi că există 2400 de români înregistrați în oraș, dar să spui că nu e nevoie de o secție, că oricum există câteva în orașul următor. Poate că nu costă o avere să mergi până în Tarragona, un oraș la 13 km distanță de Reus și reședința provinciei Tarragona, dar vorbim aici de principiu și de obligația pe care statul o are față de noi, măcar ca un mulțumesc pentru banii pe care îi trimitem în țară în fiecare an.

„Nu se poate; acum”

,,Și încă ceva. Atunci când vor, autoritățile române se pot mobiliza să deschidă o secție, un alt motiv pentru care m-am și zbătut atât pentru secția asta. De fiecare dată când a servit intereselor PSD, iată că a fost posibilă deschiderea unei secții în Reus. Așa a fost cazul, de exemplu, la referendumurile de demitere ale lui Băsescu, sau la așa-zisul referendum pentru familie al lui Dragnea din 2018. În rest, nu sunt bani, nu e loc, plouă prea tare etc.

Ce am încercat eu să le explic celor de la consulat a fost că și contextul s-a schimbat. Altfel se simte atmosfera între români în ultima vreme. Părerea mea este că cei de aici au văzut la ultimele alegeri locale din Spania că vocea – și mai ales votul – lor chiar contează. Primarul din Reus a fost ales cu voturile românilor de aici. În plus, observ că oamenii sunt mai informați, comunică între ei, iar indignarea față de ce se întâmplă acasă este la niște cote care ar trebui să îi pună pe gânduri pe cei care se țin încă strâns de scaunul puterii. Am văzut încă de la campania pentru Fără penali în funcții publice că oamenii nu mai au răbdare și așteaptă să taxeze punând ștampila. De asta am și văzut acest flux de votanți la prezidențiale.”

„Nu avem unde”

Următorul ,,nu se poate” a venit odată cu demararea discuțiilor pentru găsirea unei posibile săli pentru alegerile prezidențiale. Și de asta Mihai a găsit o cale a merge mai departe, mizând pe oamenii și resursele din comunitate.

,,Eu eram în recuperare după o operație dificilă, dar tot m-am deplasat 125 de kilometri cu trenul până la Barcelona, unde avea loc prima întâlnire a celor implicați în discuțiile pentru noi secții, special pentru a-i pune consulului în față calculele mele, cererea de inființare a unei secții de votare și semnăturile pe care le strânsesem de la oameni. Ajuns acolo am înțeles însă că trecusem de la ,,nu e nevoie” la ,,nu se poate” sau ,,nu avem unde”. Mai exact, la nu se poate găsi în localitate o sală disponibilă trei zile. Într-adevăr, la început a părut aproape imposibil să găsim o sală, care nu numai să fie disponibilă trei zile consecutive, dar să răspundă și cerințelor impuse de MAE.

Pentru ieșirea din acest impas vreau să îi mulțumesc dnei Doina Ponea de la Asociația Armonia din Reus. I-am spus că ăsta este un moment bun să facem ceva pentru românii din comunitate și, în baza faptului că dumneaei este foarte conectată la structurile primăriei – a fost chiar și pe lista de consilier a primarului, am reușit în cele din urmă să găsim un centru civic disponibil. Am avut la dispoziție o sală de 75mp, la un preț poate de trei-patru ori mai mic decât o sală de hotel din Tarragona, unde s-au organizat secții în mod normal. Aș mai vrea să îi mulțumesc și Valentinei Tomescu, colega mea din Barcelona, cea cu care colaborez foarte bine, în special în ceea ce privește promovarea activităților noastre și organizarea de evenimente pentru a strânge semnături.

Ultimul pas al demersului a fost găsirea de oameni pentru a face parte din comisie. La acest moment nu mai țineam legătura cu consulatul, dar eu am continuat cu promovarea mesajului că vom avea o secție și avem nevoie de oameni în comisia de nouă membri. Alianța USR-Plus și-a respectat angajamentele și și-a trimis membri săi, la care am reușit să găsim și voluntari pentru toate cele șase zile de vot. Din comisia din Reus au făcut parte opt persoane.

La finalul alegerilor prezidențiale am avut în Spania 143 de secții, față de cele 50 de la europarlamentare. La nou-înființata secție din Reus, au fost în cele două tururi 935, respectiv 1330 de persoane care s-au prezentat la urne, oameni care au văzut că <se poate>.”

Povestea deschiderii primei secții de votare din Milton Keynes, Marea Britanie, începe cu Laura, cea despre care cunoscuții și familia ei spun – mai în glumă, mai în serios – că e în stare să vândă gheață eschimoșilor. Campioană la strâns semnături și deținătoarea recordului de kilometri bătuți între comunitățile de români dintre Anglia și Franța, Laura Mandoc este genul de om care te molipsește cu energia și optimismul ei. ,,Trebuie doar să vrei și deja ai făcut jumătate din drumul către ce ți-ai propus”, povestește aceasta pe fugă, înainte de o nouă deplasare. Acesta a fost de altfel și motto-ul ei atunci când și-a propus, alături de câțiva prieteni, să înființeze prima și singura secție din Milton Keynes, orășelul în care locuiește de câțiva ani împreună cu soțul său. 

Cine sunt românii din Milton Keynes

Sunt puțini cei care au auzit de Milton Keynes, orășelul cu un sfert de milion de locuitori, situat la aproximativ 80 km nord-vest de Londra. Chiar și britanicii tind să se refere la acesta ca la un fel de nicăieri, asta deși în anii 1960, când a fost demarată construcția clădirilor futuriste care l-au făcut, cel puțin temporar, un mecca ai pasionaților de arhitectură, se prefigura a fi o metropolă efervescentă. Chiar dacă acesta lucru nu s-a întâmplat nici până azi, Milton Keynes a reușit totuși să se transforme într-un magnet pentru unele dintre cele mai mai mari companii multinaționale din lume. Aici se regăsesc sediile unor firme precum: Amazon, DHL, River Island, John Lewis etc. Așa au și ajuns mulți români să locuiască și să muncească acolo.

,,Nimeni nu știe exact câți români se află în Milton Keynes, dar este cert că sunt din ce în ce mai mulți. Doar pe grupurile de pe Facebook am numărat undeva spre 15 000”, povestește Laura. „Dacă în 2014, când m-am mutat eu, nu prea auzeam limba română pe stradă, acum nu poți ieși nici până la cel mai apropiat magazin fără să te saluți cu vreo familie de la noi. Sunt foarte mulți tineri veniți să muncească la multele depozite deschise aici în ultima vreme. Aceștia se mută aici cu toată familia, inclusiv cu părinții lor, apoi își aduc și prietenii să lucreze.” 

Promisiunea de la europarlamentare

,,Eu am zis încă din seara în care se încheiau alegerile europarlamentare din mai că am să deschid o secție chiar în Milton Keynes. Oamenii mi-au urat atunci succes cu juma’ de gură și un strop de neîncredere. Mie însă îmi era clar că e nevoie de încă o secție. Mersesem atunci să votez în Northampton și tot vedeam oameni pe care îi știam de acasă. Fuseseră deschise doar două secții pentru românii din zonă, în Northampton și în Luton, iar acestea nu mai făceau față. Oamenii veneau în valuri să voteze, dar era evident că nu mai aveau cum, deși făcuseră un efort, chiar și financiar, să vină. Chiar și soțul meu făcuse drumuri cu mașina peste zi, ca să îi ajute pe cei care voiau să vină dar nu aveau mijloacele pentru a o face. Tot ce am putut eu să fac a fost să cumpăr biscuiți, sandwichuri și sucuri pentru cei din secție. Am rămas apoi să stau de vorbă cu oamenii care stăteau la coadă.”

Procesul deschiderii unei secții de votare în Milton Keynes a luat-o prin surprindere pe Laura, care nu se aștepta ca totul să meargă ușor și rapid. A fost și asta o reconfirmare a faptului că se poate, voință să fie numai. ,,Și ceva mai multă informare”, spune tot ea, fiindcă este surprinzător câți români nu știu când, unde și pentru ce au loc alegeri. 

,,Nu mă așteptam să fie atât de ușor să deschidem o secție nouă în oraș. Într-o seară după europarlamentare m-am întâlnit cu câțiva oameni cu care urma să demarăm acțiunea, între care și prietenii mei buni, Carmen și Andrei, și am făcut un plan. Am fost pentru început prin oraș să căutăm săli și am vizionat câte trei-patru pe zi. Consiliul local nu ne-a putut ajuta, dar chiar lângă acesta am găsit biblioteca, un spațiu ideal pentru organizarea de alegeri. După ce inițial ne-au refuzat – cumva din teama de a găzdui atât de mulți oameni deodată – într-un final au fost de acord și ne-au făcut o ofertă. Cu aceasta ne-am adresat ambasadei României, care a aprobat și locația, și suma. Pasul următor a fost găsirea unui președinte de secție. Eu, ca membru USR, nu puteam fi, dar și de această dată, m-a salvat prietena mea, Carmen, care nu e membru în niciun partid. Asta după ce, în timpul campaniei pentru strângerea de semnături, tot ea m-a ajutat cu mașina, după ce mie mi s-a furat bicicleta.”

„Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook”

În primul tur al alegerilor prezidențiale din 9-11 noiembrie, în Milton Keynes au votat peste 3000 de români, ceea ce a plasat secția pe locul opt la nivel de diaspora, o adevărată performanță pentru o localitate despre care nu se știu multe. Laura și-ar fi dorit și mai mulți, dar e bucuroasă că aceștia au putut vota acasă, fără a mai face o deplasare costisitoare în Londra, Luton sau Northampton. 

,,Fără această secție în Milton Keynes, am fi avut cu siguranță parte de aglomerație în celelalte secții, nemaivorbind de disconfortul familiilor de aici. S-a votat rapid, civilizat și cu entuziasm. Am făcut poze cu cei care au fost al 1000-lea, apoi al 2000-lea și al 3000-lea alegător, pe care le-am postat apoi pe Facebook, mai ales pe grupurile de români. Asta a făcut să vină și mai mulți oameni la vot. O prietenă m-a sunat chiar să-mi spună că a sărit din pat după ce a văzut pe net cum merg lucrurile la secție și a venit apoi să voteze. E vorba de energia care se creează în astfel de situații. Oamenii se inspiră unii de la alții, se îndeamnă, se mobilizează. E un lucru tare frumos de observat, mai ales în comunitățile de români, care din păcate nu au încă exercițiul lucrului în echipă și nici un simț al comunității. 

Ne mai confruntăm și cu lipsa de informație. De aceea, am continuat și după încheierea primul tur să pun afișe și să distribui afișe peste tot, de la stații de autobuz, la depozite și magazine românești. Pentru a scoate oamenii la vot nu e suficient să dai share pe Facebook.” 

„Vă mulțumesc, doamnă, că v-ați ținut de promisiune”

Posibilitatea participării la vot în condiții normale, fără cozi, violențe și umilințe, i-a emoționat pe mulți, iar reacțiile au pe cât de emoționante, pe atât de mobilizatoare, în on-line, dar și pe viu.

,,Cred că am realizat cu adevărat impactul deschiderii unei secții în Milton Keyes de abia către finalul primului scrutin pentru prezidențiale, când am ieșit pentru câteva momente din secție pentru o gură de aer. Atunci a venit la mine un domn în vârstă care m-a luat în brațe și apoi mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Inițial nu am priceput ce se întâmplă, dar tot el a continuat, spunându-mi că e foarte fericit că m-am ținut de promisiunea făcută imediat după europarlamentare, și chiar am deschis o secție în localitate. Recunosc că mi-a luat ceva să îmi amintesc momentul – am vorbit cu sute, poate cu mii de oameni, imediat după închiderea urnelor – dar tare m-am emoționat să văd bucuria omului. Am primit cu smerenie vorbele lui și le păstrez pentru ceea ce vreau să fac în viitor. Oamenii trebuie să vadă că e cineva care e de partea lor, că sunt ascultați și ajutați. Bucuria asta mă ajută să trec și peste amenințările pe care le-am primit, din păcate, în perioadele în care strângeam semnături. 

După vot urmează o nouă etapă și e timpul unei noi abordări în comunitățile de români. E minunat că am putut deschide secții noi și că am găsit atât de mulți voluntari, dar românii au nevoie de noi și în afara alegerilor. Ne-au tot dat semnături, ne-au dat și voturi, poate reușim să le redăm sentimentul de comunitate. Trebuie să trecem peste îndârjirea cu care ne evităm odată ajunși peste hotare și să reînvățăm să avem încredere unii în alții. Eu cred că acest lucru poate fi realizat mai ales prin implicarea oamenilor în diverse acțiuni, cum ar fi cele caritabile, dar nu numai. Am văzut acum că putem să colaborăm pentru a ne exercita drepturile cetățenești, dar hai să facem și următorul pas, ca să nu întâlnim doar când trebuie să punem ștampila.”

Românii din diaspora, adevărații câștigători din primul scrutin al alegerilor prezidențiale

Filiala USR Diaspora le mulțumește tuturor celor aproape 700 000 de români care au votat în afara granițelor, arătând că diaspora este vie și vrea să contribuie la însănătoșirea României. Suntem mândri să vedem că eforturile membrilor și voluntarilor noștri au condus la organizarea primelor alegeri în care cetățenii români au putut vota în condiții decente, iar voturile primite cu ocazia primei noastre participări în cursa pentru alegerea președintelui României ne onorează și ne motivează să mergem mai departe. Urmare a mobilizării comunităților de români, dar și a parlamentarilor USR, în diaspora s-a putut vota timp de trei zile, în 835 secții, aproape dublu față de alegerile europarlamentare din 26 mai, timpii de așteptare fiind sub 2 minute în general. Din partea Alianței USR-PLUS au participat 1300 voluntari.

Rezultatul final, prilej de reflecție internă

Rezultatul final al candidatul nostru, Dan Barna, este însă și un bun prilej de analiză și introspecție organizațională, iar concluziile le vom trage intern în perioada următoare. Suntem dezamăgiți de procentul obținut, mai ales din perspectiva implicării noastre ca filială, dar pregătiți să ne regrupăm pentru următoarele rânduri de alegeri. Avem de învățat și de ascultat și nu ne este teamă să recunoaștem acest lucru, pentru că USR și apoi Alianța USR-PLUS s-au născut din ideea de a oferi românilor o alternativă la vechea clasă politică. De aceea, misiunea noastră rămâne aceeași – să scăpăm România de corupție și să redăm cetățenilor săi speranța în a fi fericiți în propria țară. 

Președintele USR, Dan Barna, rămâne singurul candidat care și-a asumat o campanie în stradă, parcurgând mii de kilometri în țară și în străinătate și vorbind direct cu oamenii. Vom continua să facem acest lucru și în anul care urmează, pentru a asculta vocea cetățenilor, inclusiv a celor care nu ne-au votat dar pe care sperăm să îi convingem cu mesajul despre onestitate și meritocrație, dar și cu oferta noastră electorală. 

USR merge mai departe, iar miza rămâne câștigarea alegerilor locale și parlamentare 

USR Diaspora consideră că acest scrutin este doar o etapă din foaia de parcurs a Alianței USR-PLUS, iar miza noastră pe termen lung este de a lăsa PSD în trecut, acolo unde îi este locul, și de a ne concentra pe alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Pe termen scurt, îndemnul nostru este de a merge la vot și în turul doi și de a-l susține pe candidatul Klaus Iohannis. Votul vostru nu va fi însă un cec în alb pentru președintele în funcție, iar Alianța USR-PLUS își asumă să vegheze asupra îndeplinirii promisiunilor acestuia față de români, inclusiv de a lupta împotriva PSD. Pe termen lung, îndemnul nostru este să veniți alături de noi pentru a crește împreună. România are nevoie mai mult ca oricând de oameni onești și competenți, iar USR este partidul în care aceștia pot cu adevărat primi sprijin pentru a face din România o țară ca afară.

Vă puteți înscrie în USR aici:

„Oricând poți fi refuzat. Atunci de ce să nu încerci?” – proverb olandez

În 26 mai, cu ocazia alegerilor europarlamentare, imaginile și clipurile de la secțiile de votare din Olanda făceau ocolul televiziunilor din România și obiectul unor dezbateri aprinse pe rețelele de socializare. Nu doar că românii veniseră să voteze într-un număr mai mare decât anticipaseră autoritățile române – dar unii dintre ei, se aleseseră și cu o bătaie din partea poliției olandeze, chemată chiar de către personalul Ambasadei României. Oamenii deveniseră din ce în ce mai nervoși pe măsură ce era clar că, după ore de stat la coadă, pe ploaie și fără nicio informație utilă din partea celor din secție, nu se vor putea apropia de cabina de vot, iar Ambasada s-a temut de cei câțiva care își scandau drepturile și forțau ușa clădirii.

Votul din Olanda se încheia astfel nu doar cu frustrarea miilor de români cărora li se refuzase dreptul de a vota, dar și cu șase plângeri penale din partea celor care căzuseră victimă violențelor nejustificate.

Votăm în Olanda, un proiect la firul ierbii, crescut cu sprijinul Alianței

O situație precum cea de la Haga i-ar fi putut descuraja și demobiliza pe mulți. Ce a urmat însă demonstrează că, acolo unde există bunăvoință și comunicare, există și posibilitatea unei schimbări în bine. Așa cum tragedia de la Colectiv din 2015 îi aducea pentru prima oară împreună pe românii din Olanda – într-o mobilizare fără precedent pentru ajutorarea victimelor venite din țară – la fel, scrutinul eșuat din mai îi determina pe unii rezidenți români să caute soluții, mai ales că urmau alegerile pentru prezidențiale. „De ce au venit mai mulți români de data asta?”, „Câte secții ne trebuie cu adevărat?” erau doar câteva dintre întrebările cărora încercau să le răspundă cei care puneau bazele proiectului „Votăm în Olanda”.

„Proiectul Votăm în Olanda este succesul întregii comunități de români din Olanda și o dovadă că se poate trece peste orgolii politice atunci când este nevoie” spune Dan Gheorghe, unul dintre cei implicați în proiect din partea Alianței USR-PLUS. „Este vorba de o inițiativă a comunității de români din Olanda, a RomPro, cu sprijinul Alianței USR-PLUS, a celorlalte partide politice și a Ambasadei României de la Haga. Doar așa am ajuns de la patru secții – câte am avut la europarlamentare – la 25 pentru prezidențialele din noiembrie. Pe lângă asta, în urma apelurilor USR-PLUS am reușit să mai găsim peste 300 de voluntari pentru a fi reprezentanți în aceste secții. Era evident că Ambasada și Ministerul nu aveau suficiente resurse pentru a asigura aceste noi puncte de votare și nu ne permiteam să repetăm dezastrul din primăvară.”

De la patru la 25 de secții

Dan Gheorghe descrie munca la proiectul Votăm în Olanda exact ca un manager de proiect. Vorbește despre echipă, ținte, termene limită și – desigur – despre buget.

„Noi am pornit de la situația în care, ochiometric cel puțin, vedeam că este nevoie de mai multe secții, dar nu știam de câte este nevoie pentru a avea un proces electoral rapid și decent pentru toți românii din Olanda. Nimeni nu știa câți români se află efectiv în această țară. Nici măcar Ambasada. Așa că am făcut o cerere la Biroul Național de Statistică și am aflat că, pe lângă cei aproximativ 36 000 pe care îi știa Ambasada, mai sunt de fapt peste 100 000 de lucrători sezonieri, un număr în creștere de la an la an. Să nu ne mirăm atunci că staff-ul ambasadei nu a făcut față la valurile de români care veneau către cele patru secții.”

Înarmați cu aceste date explicate într-un studiu de fundamentare și cererea din partea comunității, echipa Votăm în Olanda a pornit discuțiile cu Ambasada, trasând un calendar de lucru și prioritățile pentru cele șase luni rămase până la alegeri. Obiectivul era deschiderea a 35-40 de secții, după cum reieșea din calculele grupului de lucru.

„Spre deosebire de alții care au încercat un astfel de proiect, noi am avut noroc să găsim deschidere din partea Ambasadei.” spune Dan Gheorghe. „Nu spun că totul e fost ideal, dar am simțit că putem lucra împreună și s-a creat o atmosferă de încredere, mai ales din momentul în care au înțeles că noi nu veneam cu pretenții, ci cu o cerere fundamentată pe date,precum și cu disponibilitatea de a ajuta la găsirea de voluntari. Așa am reușit să creăm 21 de noi secții de votare, iar în baza formularului on-line creat de echipa Votăm în Olanda, am găsit peste 300 de voluntari care să fie prezenți în secții sau să ajute la diverse activități în cele șase zile de vot din noiembrie.

Ne dezamăgește totuși faptul că MAE nu înțelege că votul este un drept și nu un moft. An de-a rândul au existat doar două secții, iar oamenii s-au ferit să vină la vot, tocmai din teama de a sta la coadă ore în șir. Deschiderea de secții nu e un favor către români, ci o obligație a statului român, iar această problemă de mentalitate a fost vizibilă în toate etapele de lucru. De exemplu, a existat o reticență evidentă în a deschide secții în orașele aflate la graniță cu state mai mari – precum Maastricht, un oraș aproape de granița cu Germania – din teama de a nu fi nevoiți să-i primească și pe românii de acolo. Cu alte cuvinte, ne baricadăm în centrul Olandei, ca să nu muncim în plus pentru cetățenii țării noastre.

Tot de mentalitate – parțial cel puțin – ține și alegerea locațiilor pentru noile secții. Se poate vedea pe hartă că ele sunt grupate uneori la aceeași adresă. E foarte bine că avem aceste noi puncte de lucru, dar regretabil că și de această dată a primat economisirea, nu interesul cetățenilor noștri. De exemplu, eu pentru a ajunge la cea mai apropiată secție, trebuie să cheltui 20 de Euro pe un bilet de tren. Am făcut un calcul pornind de la faptul că ar veni la vot în jur de 40000 de oameni, toți cheltuind această sumă medie de 20 de Euro, de unde reiese că românii vor da 800 000 Euro de transport într-un singur tur de alegeri. Cu banii ăștia făceam încă 40 de secții de votare, pentru a oferi condiții egale tuturor românilor.”

De ce nu s-au înregistrat mai mulți români pentru votul în străinătate?

Nu au fost puține vocile care au criticat demersurile Alianței de a solicita înființarea de mai multe secții în străinătate. De la negarea efectivă a realității de la cozi și până la arătarea cu degetul către numărul relativ redus de români care s-au înregistrat, membri ai guvernului și simpatizanții lor nu și-au dorit aceste noi secții de votare și au mizat pe diverse tactici de a descuraja inițiativele românilor.

„Sunt trei motive majore pentru care românii nu s-au înscris la vot, ceea ce ar fi pus o presiune mai mare pe autoritățile noastre să deschidă secții noi. În primul rând, declarațiile ostentative și total iresponsabile ale ministrului Orlando Teodorovici, care nu s-a sfiit să insinueze că urmărește taxarea românilor din diaspora odată ce are în față cifrele de la ambasade. Cu alte cuvinte, un fel de amenințare voalată de jupuire marca PSD.

În al doilea rând, trebuie să recunoaștem că românii nu cunosc legislația europeană cu privire la dubla impozitare. Adică nu știu că nu pot fi taxați de două ori, și în România, și în țara unde sunt înregistrați.

În ultimul rând, nu e întotdeauna clar cu ce aranjamente economice au venit unii dintre români în Olanda sau în altă țară. Niciodată nu vom ști câți lucrează la negru, de exemplu.

Votăm în Olanda și după prezidențiale

Experiența Votăm în Olanda i-a motivat pe membrii acestui proiect să persevereze în discuțiile cu statul român și consideră că sunt în plin proces de învățare a ce înseamnă să îți ceri drepturile și să lucrezi în echipă. Cu un ochi către cele două rânduri de alegeri din 2020, echipa se pregătește să strângă rândurile pentru noi campanii de mobilizare. Lucrurile s-au schimbat însă, iar oamenii par a fi din ce în ce mai interesați de alegeri și de cine îi reprezintă și în ce fel. Spre deosebire de acum câțiva ani, la nivel de comunitate se simte dorința de a face lucruri împreună.

„Nu a fost întotdeauna ușor să ne atingem obiectivele”, conchide Dan Gheorghe „dar lucrurile sunt în mișcare, în aer plutește speranța, inclusiv în ceea ce privește posibilitățile de lucru cu oamenii. Am testat, de asemenea, și colaborarea în propria alianță. Îi amintesc pentru eforturile lor pe colegii mei Virgil Petrea și Codin Manolescu de la USR, Alexandru Popescu de la PNL, Lisa Evelin Schaeffer de la PMP și Cătălina Negru de la RomPro. Împreună cu ei am derulat proiectul comunității de români din Olanda în sprijinul Ambasadei și al MAE, creând, sper eu, un precedent și un model pentru viitoarele rânduri de alegeri, unde vom reuși poate să mobilizăm și mai mulți alegători și voluntari: Până la urmă, acesta este spiritul Alianței USR-PLUS. România a fost făcută de oameni care nu au stat departe.”